Ionuţ Popovici: „Susţin dezvoltarea unei societăţi în care să contribuim cu toţii la binele celui de lângă noi“

Probabil că unii dintre voi știți că, în ultimii ani, din postura de vicepreședinte al Consiliului Județean Caraș-Severin, mi-a revenit sarcina de a coordona și activitatea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului. Am luat contact atât cu partea frumoasă a acestui sector, cea umană, cu povești care de multe ori m-au emoționat, dar, inevitabil, am avut de-a face și cu problemele din domeniu, care nu sunt deloc puține și nici ușor de rezolvat.

Am reușit totuși, în ultimii 4 ani, împreună cu echipa Direcției cărășene, să atragem circa 20 de milioane de euro pentru copiii, vârstnicii și persoanele cu dizabilități care beneficiază, într-un fel sau altul, de serviciile acestei instituții județene. Recunosc că nu de puține ori m-am gândit și la cei care gestionează activitatea din aceste cămine. Și m-am întristat. Decidenții de la centru consideră că 16,6 lei/beneficiar este o valoare potrivită pentru norma zilnică de hrană în instituțiile de asistență socială, fie că vorbim de cămine pentru persoane vârstnice sau de instituții pentru persoane cu dizabilități.

Nu cred că mai are sens să fac o comparație între efortul pe care îl presupune munca asistenților cu beneficiari-copii și ce înseamnă să ai grijă de un adult. În județul Caraș-Severin, spre exemplu, trăiesc aproape 13.000 de adulți cu dizabilități, unele mai ușoare, altele mai grave, dar fiecare persoană din această categorie are nevoie de îngrijire. Printr-un simplu exercițiu de imaginație o să vă dați seama că, dincolo de dragostea pe care o simțim cu toții față de părinții și bunicii noștri, trebuie să existe un respect pe măsură față de cei care îi îngrijesc. Iar o normă de hrană de 16,6 lei pe zi nu înseamnă respect nici pe departe.

Din postura de parlamentar, mi-am propus să militez nu doar pentru creșterea valorii normei de hrană, dar aș impune măsura de înființare a unui spațiu de relaxare pentru angajații care lucrează cu persoane cu dizabilități. Nu este o muncă ușoară, iar oamenii din acest domeniu trebuie să aibă posbilitatea de a lua o pauză în timpul activității.

Totodată, îmi doresc implementarea unui sistem social care să permită „adopția” unei persoane adulte, așa cum se întâmplă în cazul copiilor. Cei care au posibilitatea să îngrijească un adult, un vârstnic, să ia acasă o astfel de persoană și să îi ofere în acest fel cele necesare. Totodată, o atenție sporită voi acorda și asistenților personali profesioniști. Este inadmisibil ca, într-un județ așa cum e Caraș-Severinul, să avem mai puțin de 10 astfel de asistenți. Numărul lor trebuie crescut, la fel ca salariile pe care acești oameni, a căror muncă are o importanță fundamentală, le iau lunar.

Susțin dezvoltarea unei societăți în care să contribuim cu toții la binele celui de lângă noi. Atât beneficiarii, cât și angajații din sistemul de asistență socială trebuie să fie tratați corespunzător într-o țară așa cum ne-o dorim cu toții. Pentru că, nu-i așa, suntem toți pentru Caraș-Severin, suntem toți pentru România!

(E)