România nu poate fi condusă cu biciul

Victor Nafiru

În decembrie 1989, românii s-au răzvrătit împotriva dictaturii ceaușiste. S-a murit în stradă nu doar cerând căldură în apartamente și mâncare în alimentare, ci, mai ales, pentru democrație. E drept, democrația, care nu a întârziat să apară, nu a semănat nicio clipă cu cea „Made in Germania“, ca să dau un singur exemplu. Descătușați, românii au devenit slobozi la gură, proferând în stânga și în dreapta jigniri, atacuri la viața personală a adversarilor, acuze ori injurii. Dintr-o dată, au devenit atotștiutori, au uitat de codul bunelor maniere, de cei șapte ani de casă.

Cu timpul lucrurile au evoluat, oamenii s-au schimbat, mahării partidelor au devenit aroganți și disprețuitori în relația cu cei care nu au avut norocul, știința ori banii care să le fi deschis calea spre înalta societate. Poate că nici nu ne așteptam să fie altfel căci, mulți uită de unde au plecat și ce sfori au tras până au ajuns departe, însă niciodată nu m-aș fi gândit că se va întoarce vremea dictaturii. A prim-secretarului care bate cu pumnul în masă. Și nu ascunsă în cabinetele celor care ne conduc, ci în direct la televizor. Cu biciul pe masă, cu vorbe aspre, decizii online, ca să arătăm lumii cine suntem noi cei care conducem astăzi țara.

Marcel Vela l-a demis pe inspectorul-șef de la IPJ Vâlcea. Direct, la video conferința cu angajații ministerului din Interne. Nu zic că acel inspector-șef nu ar fi meritat să fie trimis la plimbare, dar nu la modul în care a procedat ministrul care nici măcar când era doar primar la Caransebeș nu se purta așa: „E liber? Spuneți-i că acum l-am demis“ De unde demis? Să fi uitat domnul Vela că se afla la conducerea unui minister și nicidecum în parcarea primăriei Caransebeș? Un minister al statului și nicidecum proprietatea sa de la Armeniș? Mai ales că, respectivul inspector-șef era în concediul său legal. Cum să demiți pe cineva care nu se află la comanda instituției în momentul în care s-a întâmplat episodul nefericit cu fetița și elicopterul SMURD. E un abuz cras. Să-l fi luat gura pe dinainte pe domnul ministru? Nu cred, el are de îndeplinit câteva sarcini trasate de ăia de deasupra lui, iar pentru asta își permite să dea ordin, chiar și în astfel de situații. Să facă pe duru’. Să-și arate mușchii în fața camerelor de luat vederi.

La fel a acționat Marcel Vela și cu Raed Arafat. Nu l-a menajat deloc. Uneori, nici măcar nu l-a lăsat să deschidă gura, să-i arate cine e șeful. La cine sunt butoanele Puterii care, nu de puține ori, îți ia mințile. „Ce ați făcut de 20 de ani să faceți rost de piloți? Nu-mi răspundeți că știu”, i-a strigat Vela celui pe care l-a umilit tot așa, în video conferință. Un răspuns ce seamănă izbitor de mult cu celebra replică: „Ce ați făcut în ultimii cinci ani, domnule Rațiu. Nu-i așa că nu ați mâncat salam cu soia?“ Vela, ministrul, e bine de precizat asta, uită, cu bună știință, ce a făcut Raed Arafat pentru România și asta în toate guvernările ultimilor 20 de ani. Inclusiv în cea liberală 2004-2008.

Maniera în care a procedat cu cei doi îl dezonorează, în condițiile în care, și mai ales în ultimul timp, pozează în postura bărbatului șarmant, finuț, elevat, galant și înzestrat cu har providențial. Ceva, gen Petre Roman din anii începutului democrației noastre. A acționat fără tact, lipsit de eleganță, ca un mic dictator pe stil nou, care taie și spânzură în parohia sa. Și știți de ce? Să bage frica în conducerile structurilor din teritoriu și, mai cu seamă, să aibă un precedent în momentul schimbărilor. Or, un ministru responsabil ar fi ales să-și spele rufele murdare în familie și apoi să scoată posturile la concurs, așa cum ne amenință de la instalarea în funcție.

Nu e bine domnule ministru Vela, nu e bine. Nu e bine să te lași folosit de alții, să acționezi pompieristic și populist doar pentru a vă atinge scopul. Asumarea guvernării înseamnă mult mai mult decât arătați în aceste săptămâni la televizor și în presă, apelând la acel PR miraculos de care făceați vorbire în cazul lui Arafat. Perioada de acomodare a trecut, mai puțină vorbă și spectacol mediatic și mai multe fapte nu strică. Dimpotrivă.