Limes 2020, Anul Şobolanului

Mario Balint

Pretutindeni în lume, cetăţeni nemulţumiţi şi fără lider au protestat pe străzi în 2019, reluînd lupta ”indigenilor” de la începutul deceniului împotriva unui sistem politic, a elitelor sau inegalităţilor. Aceste revolte au în comun faptul că se construiesc în ”orizontalitate, fără lider, fără organizare sau structură la început”, după cum observă Olivier Fillieule, specialist în mişcări sociale la Institutul de Studii Politice din Lausanne, într-o amplă analiză publicată de AFP la acest sfîrșit de an.

Declanşatorul poate fi relativ abstract, cum ar fi o lege privind extrădările, sau creşterea preţului călătoriei cu metroul, o nouă taxă pe WhatsApp în Liban, sau reforma Legii pensiilor în Franța, dar peste tot, scînteia declanşează deflagraţii în cascadă.

Internetul amplifică mişcările chiar mai mult decît în 2011, în timp ce numărul utilizatorilor de internet este mai mult decît dublu în zece ani, ajungînd la 4,5 miliarde de persoane.

Acestea nu sînt doar ”revoluţii Facebook”, sînt mişcări profunde în care tinerii formează adesea avangarde, dar care depăşesc clivajele între generaţii. ”Vestele galbene” franceze pot fi adesea mai în vîrstă.

În context, sloganurile postate on-line și scandate în stradă traduc neîncrederea manifestanţilor într-un sistem economic care nu mai este văzut ca vector de ascensiune socială şi într-o democraţie inexistentă sau surdă în faţa doleanţelor cetăţenilor. Interesant este că în regimurile democratice credinţa în capacitatea democraţiei de a schimba vieţile se erodează în mod inexorabil și oamenii cred tot mai puternic că salvarea lor constă în mobilizare, chiar şi în răsturnarea puterii.

Curios, sau nu!, lupta indigenilor o regăsim și în politica globală promovată de SUA. Este cert în evolutia lumii în 2020 că aceasta se va baza pe principiile enunţate de SUA în poltica sa externă, „America First”, ceea ce înseamnă că interesul naţional primează în faţa celui colectiv, retragerea din coaliţii, alianţe atunci cînd interesul naţional este afectat, model preluat cu beneficii pe termen lung de Ungaria lui Viktor Orban! SUA nu mai vor să mai fie jandarmul mondial, şi atunci cine va mai face ordine în lume, este o întrebare lăsată fără răspuns, SUA nu vor mai participa la acţiuni militare îndelungate.

Acestea sînt, de asemenea, revoluţii pentru demnitate!

”Furia nu va înceta neapărat” în 2020. Şi ”cei care au beneficiat de sistemul politic nu vor ceda cu uşurinţă”, avertizează analistul elvețian. ”Am putea asista la contrarevoluţii şi acestea vor fi brutale”, a apreciat sursa citată.

2020 va fi un an în care divergenţele de securitate vor surclasa în mod semnificativ convergenţele de securitate. Politica agresivă a lui Vladimir Putin față de statele din Europa de Est – a se vedea tensiunile cu Polonia din ultimele zile, în care liderul rus îi acuză pe polonezi de antisemitism și pact cu Hitler – nu va ocoli România. Oricînd e posibil ca Moscova să declanșeze sau să provoace un conflict diplomatic major cu România. Diplomația de la București ar trebui să fie pregătită pentru orice situație.

Rusia şi China intră în 2020 ca actorii globali principali! Rusia întrucît este adepta sferelor de influenţă şi se află continuu într-un efort de subminare a NATO, iar China, din dorinţa de a-şi continua efortul de a coopta mai multe state în proiectele sale cu valenţă globală, Drumul Mătăsii deschizînd noi orizonturi de cooperare economică Euro-Asiatică. Această ocupare a vidurilor de securitate determină un tip de competiţie între marile puteri şi puterile aspirante în frunte cu SUA, Federaţia Rusă şi China. Dar, alături de aceşti actori globali şi Uniunea Europeană îşi doreşte să aibă un profil din ce în ce mai relevant asumînd în urmă cu cîţiva ani strategia sa globală prin care a şi declarat intenţia de a promova mult mai activ un concept, aşa numitul concept de autonomie strategică. Și este hotărîtă să-l consolideze, chiar cu prețul deschiderii porților, larg, spre China, punînd în comun resursele de securitate şi apărare în vederea satisfacerii unui interes comun de securitate într-o competiţie în care resursele sînt din ce în ce mai importante.

România nu are o strategie de securitate naţională în acest moment și nu am știința că diriguitorii politici, în frunte cu KWI. s-ar preocupa de una. Strategia de apărare 2015-2019 expiră anul acesta! La marginea lumii occidentale, democratice, căreia noi, ca naţiune, am ştiut mereu că îi aparţinem şi unde am vrut mereu să ne întoarcem, țara noastră rămîne mereu în poziția puștiului care sună la ușă și fuge. Şi astăzi sîntem tot la margine ca frontieră externă a Uniunii Europene şi a NATO. După aderarea României la NATO şi Uniunea Europeană, continuăm să căutăm Proiectul nostru naţional, adică modelul nostru optim de dezvoltare şi căile de urmat, interne şi externe, pentru atingerea lui. Un model de dezvoltare care poate fi compus din mai multe proiecte subsumate, articulate coerent într-un sistem al Proiectului central, cam cum fac chinezii cu proiectele nergetice și comerciale afluente Drumului Mătăsii! Şi care trebuie să fie, la fel cum este şi cel principal, proiecte de consens naţional.

În contrast cu analizele geopolitice, chinezii cred că Anul Șobolanului – care începe pe 25 ianuarie – dă motive de optimism. Despre politica internaţională în Anul Șobolanului spun că: “oamenii vor fi mai calmi și pașnici. Nu vor fi violențe ieșite din comun. Ar putea fi totuși ceea ce se cheamă “război rece”, conflicte verbale. Nu se anunță războaie ori epidemii.”