„Monografia municipiului Reşiţa”, de Nicolae Magiar și Eduard Magiar, la a doua ediţie

Resita de sus

În cadrul Agendei Culturale Reșița 250, la Muzeul Banatului Montan, au fost lansate șase volume dedicate istoriei industriale și multiculturale a Reșiței. Una dintre cărți este „Monografia Municipiului Reșița”, de Nicolae Magiar și Eduard Magiar (tată și fiu), carte apăruta la Editura Grinta din Cluj, în ediția a doua.

„Monografia municipiului Reşiţa” suprinde povestea Reşiţei, cu uzinele, societatea, turismul, ideile şi concepţiile unui spaţiu atotcuprinzător. Cele 11 capitole care compun istoria monografică a Reşiţei se aştern într-o succesiune clasică, firească şi accesibilă marelui public. Şi fără a face rabat de la stricteţea ştiinţifică, tratează cadrul geografic, istoricul şi viaţa politică, populaţia şi urbanismul, administraţia, economia, viaţa socială, învăţământul, biserica, cultura, sportul şi turismul reşiţean.

Şi cum era de aşteptat, lista bibliografică parcursă este una de amploare, care include alături de lucrări, articole, periodice etc., multe documente inedite din arhive, manuscrise în diverse limbi şi informaţii orale pertinente. Sumedenia de surse consultate au îmbogăţit lucrarea cu informaţii necunoscute până acum, care dezvăluie aspecte noi despre realităţile sociale din spaţiul reşiţean, legate de economie, comerţ sau administraţie.

Capitole precum „Viaţa socială”, „Învăţământul”, „Sănătatea”, „Cultura”, „Biserica” ş.a. vin să contureze ideea că Reşiţa nu însemna numai industrie grea, că exista o vie viaţă socială, că reşiţenii au ştiut să creeze cultură, să înveţe, să facă sport, să-şi îngrijească sănătatea şi să-şi cultive viaţa spirituală.

Nicolae Magiar, profesor doctor în istorie, fiu bun al Soceniului, este desconspirat abrupt de noua tehnologie, internetul, și plasat într-un clasament robotic în care Reșița nu mai apare. Dacă tatăl său este fiu bun al Soceniului, dr. Eduard Magiar este fiu bun al Liceului Mircea Eliade din Reșița, îndrumarea și exemplul propriului părinte fiind o cursă nebună, contra-cronometrului istoriei!

Monografia Reșiței poate reprezenta o lucrare științifico-sentimentală, dar nu este așa!

Personal, am simțit informațiile aduse în prim-planul lucrării, ca pe o agresiune aupra propriei mele ființe! Am crescut cu pattern-ul Reșiței-simbol și fiecare fibră din corpul meu rezona în această frecvență. Informațiile aduse de Nicolae și Eduard Magiar în paginile monografiei vorbesc despre o poveste de succes! Povestea de succes a coloniștilor în spațiul red-zone, într-o traducere de secol 21!

Ca adept al Banatului ca ținut al condotierilor din Est, care au colaborat cu ordinele militaro-religioase încă din zorii Evului Mediu prin Ordinul Cavalerilor Gladiumului, Cetatea Borzafeu nu o pot plasa decât pe Dealul Moroasei, deși tabelul rămas de la Cavalerii Teutoni NU specifică amplasarea ei.

Reșița prefacerii industriale a însemnat o idee de succes, o colonizare masivă cu specialiști străini și forță de muncă ieftină – bufenii olteni! – și o desconsiderare a populației autohtone! Regăsim modelul de la cucerirea Americilor și până la noile conflicte internaționale.

Și totuși, Nicolae și Eduard sunt doi autori optimiști. Vorbesc de multiculturalitate – în paginile 14/15 din capitolul Învățământ, despre Școala de Muzică fondată în 1949, și de profesorul Ion Românu din Soceni, sau de anul 1971, cînd au fost puse bazele Institutului de Subingineri Reșița, al 19/lea centru universitar din țară.

Oraș născut ca zonă verde, conform noilor organizări de secol 21, Reșița a fost precursorul multor realități istorice, descoperite târziu de orașele românești: în 1931, de exemplu, devine membră a Uniunii Orașelor din România, și constituie, în premieră națională, Paza de noapte Carașul. În 1936, chinezul (cneazul) orașului era dr. Ciprian Foiaș, din Soceni.

Valea Bârzavei, 7 august 1919, zi importantă pentru autorul acestor rînduri și, deloc întâmplătoare!, cu apariție în fiecare joi, a fost săptămânalul care a spiritualizat populația de limbă română din Reșița. Un impact similar l-a avut, probabil, televizunea Terra Sat în 1994.

Mitul economic se decorticheză în statistici seci, care vorbește despre economia zonei. În timp ce specialiștii străini erau la mare preț în siderurgia reșițeană, obligațiile de robotă, la uzină, în 1912, erau pentru 126 de locuitori din Soceni, sau 70 din Apadia!

La 24 decembrie 1848, Reșița e cucerită și arsă din temelii de Regimentul de graniță din Caransebeș. 148 de case s-au transformat în scrum…

Bolile mlaștinilor și Lada frățească, primul spital cu… 8 paturi, în 1854…

Și așa mai departe…

Povestea Reșiței, cu uzinele, societatea, turismul, ideile, concepțiile unui spațiu atotcuprinzător, de vivantă remodelare spirituală, Nicu și Eduard Magiar sunt atât regruparea în jurul unei idei, dar și speranța de revoluție a generațiilor ce vin…

Născut în Soceni, la 5 octombrie 1948, Nicolae Magiar urmează primii 4 ani de şcoală în satul natal, apoi restul, la Reşiţa, Şcoala generală nr. 3 şi liceul la Şcoala medie nr. 2 , actualul Colegiu Naţional Traian Lalescu. Pasionat de istorie și fascinat de personalitatea împăratului francez, corsicanul Napoleon Bonaparte, bacalaureatul Nicolae Magiar se înscrie la prestigioasa Universitate Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, „Oxfordul românesc”, cum era ea denumită, la Facultatea de Istorie-Filosofie, pe care o absolvă în 1972. În 2007 obține titlul științific de doctor.

Activitatea sa științifică se poate rezuma sec: peste100 de articole în reviste de specialitate,12 cărţi (a 13-a) în curs de publicare; la loc de cinste şi de suflet este Monografia localităţii Soceni, în două ediţii (a doua ediţie a primit două premii). Are numeroase colaborări ştiinţifice cu Universităţile din Timişoara, Alba Iulia şi Cluj-Napoca. Este redactorul şef al revistei CRONOS a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, filiala Caraş-Severin. Pentru toate publicaţiile a primit 8 premii judeţene şi naţionale. Din 2002 până în prezent este preşedintele Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, filiala judeţului Caraş-Severin.

Ca profesor de istorie, a desfășurat o impresionantă carieră didactică. Între1972 și1978 este profesor la Liceele din Anina şi Bozovici, iar din 1978 și până în prezent, profesor la Colegiul Naţional ,,Mircea Eliade” din Reşiţa, căruia îi este și „naşul”, pentru că l-a transformat din industrial în teoretic, apoi i-a dat numele de Eliade şi după aceea l-a transformat în Colegiu Naţional. Remarcabil! Timp de 11 ani a fost director şi 7 ani director adjunct la acest liceu, iar în aceste mandate a avut mereu o grijă specială de elevii care proveneau din Soceni.

Ca dascăl devotat, a participat de 32 de ori la faza naţională a olimpiadelor şi concursurilor de istorie şi a obţinut 21 de premii, inclusiv premiul 1. La una din fazele naţionale chiar cu un referat ştiinţific având ca subiect Soceniul său natal.

În ultimii 25 de ani, profesor dr. Nicolae Magiar a desfășurat și o bogată activitate jurnalistică, fiind un puternic susținător al dreptului la libera exprimare, la șansa fiecăruia de a se face auzit, dar și un puternic promotor al tinerelor talente. A promovat valorile muzicale, istoria, cultura și tradițiile bănățene. Începuturile au fost… studențești, 4 ani la Radioul Studenţesc din Cluj și încă 3 ani la Radio Cluj. A dovedit mult curaj lucrând 2 ani la Staţia de Radioficare din Bozovici, ce emitea în toată Valea Almăjului.

Volumul de faţă reprezintă prima lucrare monografică veritabilă despre Reşiţa, după cea din anul 1971 coordonată de I. Zahiu. De actualitate şi anvergură, „Monografia municipiului Reşiţa” scrisă de cei doi domni Magiar face cinste Reşiţei şi reşiţenilor şi poate fi asimilată cu uşurinţă unui util şi autentic manual de istorie al municipiului de pe Bârzava. O socotim în concluzie, mai mult decât binevenită în completarea celorlalte publicaţii care tratează spaţiul reşiţean în particular, şi cel bănăţean în general.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

1 + seven =