Criza prostiei şi analiza SWAT

SCUT-BMTF

Astăzi, modul de a primi educaţie s-a schimbat radical faţă de ce ştia generaţia mea şi considera că este normal. De altfel, cei tineri nici nu vor citi acest text ca să mă contrazică sau nu. Şi nici nu ştiu dacă prudenţa, sau analiza preliminară, pe care mulţi tineri o fac astăzi înainte de luarea unei decizii provine din metoda de educaţie sau din familie. Împărţirea hîrtiei în două coloane notate cu BINE şi RĂU, sau AVANTAJE şi DEZAVANTAJE, nu este altceva decît o simplă analiză SWAT. Extrem de utilă!

Observ în ultimele zile oameni simpli care pun în balanţă evoluţiile ultime ale României. Pe “granzii” care fac la fel nu-i va vedea nimeni şi nu-i va şti nimeni! Sînt cîteva teme importante rostogolite în piaţă: pandemică, politică, economică, educaţională, morală. Cum stăm? Habar nu am! Nu poţi trage concluzii dacă nu cunoşti sistemul complex asupra căruia te opreşti cu analiza.

Pandemic avem cam astea: două declaraţii prezidenţiale unice – “Nu cred că este cazul să ne îngrijorăm, este o simplă răceală”, “am învins pandemia” şi “a scăzut apetitul pentru vaccinare pentru că am învins pandemia”. Acestea ar fi în coloana cu POZITIVE. În coloana cu NEGATIVE am avea: o campanie de promovare a măsurilor sanitare şi vaccinare total ineficiente, risipirea a 30 de milioane de euro daţi mass-media, achiziţii de materiale sanitare şi nu numai cel puţin discutabile prin cantitate, preţ şi calitate. De exemplu, vaccinul. La o populaţie de 20 de milioane de locuitori s-au achiziţionat 120 de milioane de doze, în condiţiile în care vaccinarea întregii populaţii cu trei doze ar fi necesitat 60 de milioane de doze, plus o pierdere de 30%, în total 90 de milioane de doze. 30 de milioane de doze, teoretic, sînt achiziţionate în plus! Un alt exemplu: PM demis, Cîţu a anunţat achiziţionarea a 70 de milioane de teste rapide la preţul de 17,5 lei7buc., în condiţiile în care farmaciile sînt pline de teste rapide cu preţuri la raft de 11 şi 13 lei.

Campania antivaccinistă a fost mai ţintită şi mai bine făcută decît campania vacciniştilor şi pare că specialiştii aflaţi în spatele ei cunosc mai bine, din punct de vedere sociologic, masele populare. Ieri, într-o comună de lîngă Bocşa, am întrebat un bărbat trecut de 60 de ani dacă s-a vaccinat. Răspunsul a fost: “Nu, eu am lucrat în uzină”! De aici trebuia plecat! De la acest model de comportament şi nivel de percepţie! Apoi, comunicarea oficială a fost greoaie, uneori defazată şi făcută în numele Guvernului, o entitate nu doar lipsită de credibilitate în România, ci considerată pe faţă, mincinoasă, profund coruptă şi cu o atitudine duşmănoasă la adresa poporului. În aceste condiţii, fiecare grup social şi-a ales liderii pe care i-a considerat sinceri, de genul “eu am lucrat în uzină”! Evident că fiecare afirmaţie a mea deschide posibilitatea unei analize separate, dar nu acesta este scopul unei analize SWAT… Nu vorbim de sistemul medical, total depăşit, de lipsa de personal alungat din ţară de guvernele anterioare, de căpuşarea totală a sistemului, de tentativele de ucidere şi privatizare, de reformele geniale soldate cu închiderea unor unităţi şi desfiinţarea paturilor, de incapacitatea de a reface infrastructura, de necesitatea schimbării filosofiei de asistenţă medicală etc.

Politic, analiza SWAT arată şi mai rău! La POZITIVE trecem: sistem parlamentar democratic şi integritatea teritorială de 100 de ani. Cam atît! La NEGATIVE… restul! Constituţie încălcată permanent, instituţii fără credibilitate şi autoritate, politicieni lacomi, proşti, corupţi şi ticăloşi, partide fără ideologie şi crez care funcţionează ca găştile de cartier, comportament bizar şi patologic sau comportament de slugă, sau vătaf, şi vînzător de ţară. Toate acestea (şi mult mai multe altele!) au contribuit la detestarea politicienilor şi a sistemului democratic din România!

La Capitolul Economic, analiza SWAT de astăzi bifează la POZITIVE: creşterea PIB-ului peste Ungaria, creşterea economică spectaculoasă (?) şi declaraţiile lui Cîţu că: românii trăiesc mult mai bine şi în curînd bunăstarea se va revărsa asupra fiecărui român. În coloana de NEGATIVE, notăm: creşterea explozivă a preţurilor la energie, carburant şi fiecare produs în parte, împrumutul de 65 de MILIARDE pe care-l vor plăti generaţiile viitoare, deficit uriaş al balanţei comerciale, importuri (cele mai mari!!!) masive din Germania, Italia, Franţa, Turcia, mă rog, cam de unde nu te aştepţi, distrugerea economică programatică a agriculturii, sistemului energetic, mediului, industriei extractive etc – aici putem discuta de un adevărat proiect de ţară pus în aplicare pas cu pas!

Criza Educaţiei reprezintă liantul între toate celelalte tipuri de criză care bîntuie nestingherit în România, devenită ţara nimănui. La capitolul POZITIVE, educaţia românească poate bifa: existenţa şcolilor, a elevilor, deşi aceştia sînt de la an la an tot mai puţini, o generaţie de dascăli care încă mai scoate genii şi… sigur, specialiştii în educaţie cunosc mult mai multe puncte tari. Cele NEGATIVE, vizibile cu ochiul liber, sînt: şcoala, o instituţie construită în jurul profesorului şi nu al elevului, o instituţie anacronică şi nereformată în ultimii 30 de ani, o instituţie lăsată mereu la urma interesului public care scoate generaţii de analfabeţi funcţional, o instituţie total nedigitalizată şi abandonată în pandemie, o instituţie care în ultimii doi ani discriminează şi nu oferă şanse egale de acces la educaţie între elevii de la sat şi cei de la oraş şi, Doamne, multe aş avea să spun!

Criza MORALĂ care bîntuie România este definitorie, dar nu singulară. Pare că toată Europa are probleme cu o explozie de comportamente bizare. Italia o numeşte direct CRIZA PROSTIEI. Nu mă vaccinez că am lucrat în uzină! Aţi reţinut? Replica spune multe, inclusiv despre conştiinţa muncii! Internetul şi reţelele sociale, evoluţia tehnologică se fac vinovate de această CRIZĂ A PROSTIEI. Oameni modeşti, simpli, care au fost învăţaţaţi să muncească pentru un ban micuţ, să-şi întreţină familia, pe şantiere, în mine sau în uzinele patriei, pe ogoare sau în fabricile textile sau în faţa blocurilor, pe bancă, spărgînd seminţe şi rostind, din cînd în cînd, “vai, ce săraci sîntem”, s-au trezit, dintr-odată că pot să comunice lucruri importante, să se exprime, să-şi declare opţiunile şi nemulţumirile şi multe zeci de alţi oameni să fie de acord. Dintr-odată, s-au simţit deosebit de importanţi, ieşind din logica schimbului trei, a betonierei şi roabei sau a spartului seminţelor. Bula din faţa blocului s-a mărit considerabil şi, odată cu ea, şi conştiinţa propriei persoane şi a importanţei sale.

De aceea sîntem unde sîntem! Analizaţi şi voi! Eu mai pun în balanţă faptul că sînt trecut de 50 de ani şi nu mai am nici o şansă la o ţară ca afară, sau la o altă ţară, cît de cît normală, şi rezultatul mă face să-mi doresc să schimb totul aici, acasă: de la politicieni, instituţii, sisteme, colegi, vecini…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

13 − five =