Uneori, mai şi murim. Pe bune!

Următorii zece ani vor constitui, fără îndoială, ”un deceniu decisiv” pentru libertatea presei, criza sanitară actuală amplificînd crizele: geopolitică, a reglementării, democratică, economică, precum şi lipsa de încredere de care suferă acest sector.

Statisticile sfîrșitului de an sînt relevante. Un total de 50 de jurnaliști au fost uciși în întreaga lume în 2020, potrivit raportului anual privind violența și tratamentul abuziv asupra jurnaliștilor, publicat de către Reporteri Fără Frontiere (RSF).

Dacă numărul jurnaliștilor uciși în țări aflate în stare de război este în scădere, el a crescut în țări aflate în stare de pace!

RSF a contabilizat 50 de cazuri de jurnaliști uciși în legătură cu munca lor, între 1 ianuarie și 15 decembrie, un număr similar celui din 2019, cînd au fost 53 de astfel de cazuri, deși au fost mult mai puțini pe teren ca urmare a pandemiei de coronavirus.

Mult mai mulți jurnaliști sînt uciși în state care nu se află în război. În 2016, 58% dintre jurnaliștii uciși au fost în state aflate în conflict. Acum, doar 32% din decese au survenit în state precum Syria sau Yemen sau în țări cu conflicte de intensitate medie sau scăzută precum Afghanistan sau Iraq. Mai exact, 68% din decesele din 2020 au avut loc în state aflate pe timp de pace: 8 în Mexic, 4 în India, 3 în Filipine și tot 3 în Honduras.

Dintre jurnaliștii uciși în 2020 în legătură cu activitatea pe care o desfășurau, 84% au fost ținte cunoscute și au fost ucise deliberat, față de 63% în urmă cu un an. Unii dintre ei au fost uciși prin metode barbare. În Mexic, de exemplu, Julio Valdivia Rodriguez, reporter pentru El Mundo, a fost găsit decapitat în statul estic Veracruz, în timp ce Alvarez Chavez, editor la site-ul local Punto x Punto Noticias, a fost tăiat în mai multe bucăți în orașul vestic Acapulco. În India, Rakesh “Nirbhik” Singh, reporter al ziarului Rashtriya Swaroop, a fost incendiat în decembrie după ce a fost stropit cu un dezinfectant pentru mîini extrem de inflamabil, pe bază de alcool, în casa sa din statul nordic Uttar Pradesh, de persoane trimise de un oficial local care a fost criticat pentru corupție!

Sînt doar cîteva exemple!

La fel ca în trecut, cele mai periculoase povești sînt investigațiile privind cazurile de corupție locală sau utilizarea abuzivă a fondurilor publice (10 jurnaliști uciși în 2020) sau investigațiile privind activitățile crimei organizate (patru uciși).

Șapte jurnaliști au fost uciși în timp ce acopereau proteste.

387 de jurnaliști sînt în prezent reținuți în legătură cu munca lor. În 2020 s-a înregistrat, de asemenea, o creștere cu 35% a numărului de femei jurnaliste reținute în mod arbitrar și o creștere de patru ori a arestărilor de jurnaliști în primele trei luni ale răspândirii Covid-19 în întreaga lume. Mai grav este că peste 600 de jurnaliști din 59 de țări au murit din cauza infecției cu coronavirus în ultimele 10 luni ale anului trecut, a anunțat, marți, la Geneva, organizaţia non-guvernamentală Press Emblem Campaign (PEC).

„Din cei 602 jurnalişti decedaţi din cauza COVID-19 de la începutul lunii martie, peste jumătate (303 cazuri) sînt din America Latină. Urmează apoi Asia (cu 145 de jurnalişti decedaţi), Europa (94), America de Nord (32) şi Africa (28)” – susţine PEC.

„Ca urmare a profesiei lor, jurnaliștii care îşi desfăşoară activitatea pe teren pentru a relata de la diferite evenimente devin deosebit de vulnerabili la virus. O parte dintre ei, în special freelancerii și fotoreporterii, pur și simplu nu pot lucra de acasă”.

Infodemia, ”pandemia de informaţii false în jurul maladiei”, este pretextul legilor represive, iar amestecul între propagandă, publicitate, zvonuri şi jurnalism dezechilibrează garanţiile democratice pentru libertatea de opinie şi de expresie.

”Ce vor fi libertatea, pluralismul şi fiabilitatea informaţiei până în 2030? Răspunsul la această întrebare se joacă astăzi”, a spus Christophe Deloire, de la RSF.

Clasamentul pentru 2020, care analizează 180 de ţări şi teritorii, prezintă o uşoară ameliorare a indicelui general anual, dar nu ţine cont de epidemie. Dacă procentul ţărilor situate în zona albă a clasamentului, care indică o ”situaţie bună” a libertăţii presei, rămîne neschimbat (8%), proporţia ţărilor în ”situaţie critică” creşte faţă de 2019 (de la +2 puncte procentuale la 13%).
Trioul din fruntea clasamentului aduce împreună Norvegia, pe locul întîi pentru a patra oară, urmată de Finlanda şi Danemarca (locul 3, +2). Dar ameninţarea îi pîndeşte chiar şi pe aceşti buni elevi odată cu creşterea atacurilor cibernetice.

Franţa (locul 32, -2) coboară în clasament din cauza faptelor de hărţuire cibernetică, dar şi pentru că unii jurnalişti au fost vizaţi clar de poliţie în cursul manifestaţiilor, în timp ce alţii care invocaseră confidenţialitatea surselor au fost convocaţi în repetate rînduri, dezvăluie Christophe Deloire, deplîngând o ”intimidare judiciară”.

În România, regăsim TOATE metodele de intimidare a jurnaliștilor și de adormire a simțurilor. De la fabricarea de dosare penale aiuritoare, în care sînt introduși în grupuri infracționale organizate, pînă la cumpărarea lor cu sute de milioane de la bugetul de stat. Lipsesc crimele odioase. Deocamdată!