Trist, într-o ţară tristă

Rovana Plumb a fost respinsă de membrii Comisiei Juridice a Parlamentului European pentru postul de comisar european la Transporturi. Eşecul a fost ruşinos: 15 voturi împotrivă, şase pentru şi două abţineri. Sau, altfel spus, unul pe măsura minciunii pe care a ţesut-o în jurul declaraţiei de avere. Şi pentru că tupeul nu mai are limită în cazul politicienilor noştri, Rovana Plumb a făcut o declaraţie de o nesimţire incredibilă, la ieşirea de la audieri: „Azi am oferit colegilor europarlamentari din Comisia Juridică, aşa cum mi-au solicitat, clarificări suplimentare. Prevederi diferite au făcut să existe diferenţe între declaraţia financiară conform codului de conduită al comisarilor depusă la Bruxelles şi declaraţia de avere depusă în România“.

Halucinant, nu-i aşa? Această doamnă ne crede proşti şi dă pe goarnă nişte dume pe care nici ea nu le crede. Cum să spui că pentru rahatul în care s-a băgat singură sunt de vină prevederile a nu ştiu ce proceduri şi nicidecum  faptul că a încercat să umble cu fofârlica pe culoarele Parlamentului European?

Cum ar veni, ăia de la Bruxelles sunt tâmpiţi că nu înţeleg cum îşi va achita madame creditul de 800.000 de euro luat de la bancă în 2007, plătind lunar o rată, chiar şi fără dobândă, de 2.900 de euro pe lună, în condiţiile în care media câştigului realizat în toţi aceşti ani a fost de doar 2.300 de euro. Nu mă interesează pentru ce i-a trebuit un credit atât de mare, că la cât de mult s-au scumpit poşetele, taioarele, pantofii, ciorapii, manichiura, pedichiura şi alte cele s-ar putea ca nici pentru shoping să nu-i ajungă. Asta-i treaba ei ce face sau ce a făcut cu banii. În România, nici Agenţia Naţională de Integritate, nici Parchetul şi nici ziariştii nu s-au întrebat în privinţa achitării acestui împrumut. Şi ştiţi de ce? Pentru că în România toată lumea ştie că politicenii de vază ai ţării nu trăiesc dintr-un amărât de salariu de parlamentar ori de ministru. Iar dacă se întâmplă aşa, ăia ori sunt tâmpiţi ori sunt nişte fricoşi. Şi într-un caz, şi într-altul nu au ce căuta în parlament.

În apărarea sa, culmea, a sărit tocmai Viorica Dăncilă, când a fost la Reşiţa. „Am văzut că și asupra propunerii de comisar al Franței și asupra propunerii de comisar al Belgiei, chiar lucruri foarte grave. La noi ce este trist că aceste acuzații vin tot din partea românilor“.

Iar eu înţeleg din aceste vorbe că trist nu e că doamna Plumb s-a încurcat în declaraţii, ci că acuzaţiile nu vin de la străini, ci tot de la români. Cu adevărat trist când prim-ninistrul unei ţări gândeşte aşa.