Risipă de aroganţă

Mario Balint

29 septembrie a fost Ziua internaţională de conştientizare a risipei alimentare. Așa a hotărît ONU și toți bogații și snobii acestei lumi s-au grăbit să îmbrățișeze această idee și să tragă un semnal de alarmă la nivel global asupra necesităţii de a transforma şi reechilibra modul în care sînt produse şi consumate alimentele. O cantitate estimată la 931 milioane de tone de alimente sau 17% din totalul alimentelor puse la dispoziţia consumatorilor în 2019 a ajuns la coşurile de gunoi ale gospodăriilor, retailerilor şi restaurantelor, arată un studiu publicat de Organizaţia Naţiunilor Unite.

La nivel global, aproximativ 14 la sută din alimente se pierd între recoltare și vînzarea cu amănuntul, în timp ce se estimează că 17 la sută din producția totală de alimente la nivel mondial este irosită (11 la sută în gospodării, 5 la sută în serviciul alimentar și 2 la sută în comerțul cu amănuntul).

Pentru mulți oameni, risipa de alimente a devenit un obicei: cumpărăm mai multe alimente decît avem nevoie, lăsăm fructele și legumele să se strice sau luăm porții mai mari decît putem mînca. Reducerea pierderilor și a deșeurilor alimentare este esențială într-o lume în care milioane de oameni suferă de foame în fiecare zi.

În România, în condițiile în care peste 4,5 milioane de români au dificultăți în procurarea hranei zilnice, se aruncă în fiecare an 2,55 milioane tone de mîncare, adică 6.000 tone/zi (10% din mîncarea cumpărată). „Portretul robot al risipitorului român” arată astfel: are sub 35 de ani, locuiește în mediul urban, are studii superioare și venituri peste medie și face cumpărături în special din supermarket (conform unei analize de situație din 2019, elaborată de Centrul Național de Evaluare și Protejare a Stării de Sănătate). Și, evident, luptă împotriva încălzirii globale! Cea mai mare risipă de hrană se înregistrează în mediul urban, peste 95% din resturile din municipii ajung la groapa de gunoi!

La nivel global, producţia alimentară pe locuitor a crescut în medie cu 18% încă din anii 80. Lumea produce, așadar, suficiente produse alimentare pentru a oferi fiecărui locuitor al planetei aproximativ 2.500 de calorii pe zi, adică 200 de calorii peste minimul de bază. Lumea toată nu mănâncă pe măsura foamei sale, adesea din cauza circuitelor de distribuţie mediocră şi a unei puteri de cumpărare insuficiente. Deşi la Summit-ul mondial al alimentaţiei ce s-a ţinut la Roma (1996) s-au luat o serie de angajamente privind reducerea la jumătate a numărului de persoane subalimentate în lume pînă în 2015, acest număr era în 2006 mai mare în ţările în dezvoltare – 820 de milioane – decît în 1996! Aceeaşi sursă menţionează că departe de a se diminua, numărul persoanelor flămînde în lume este pe cale să crească – în ritmul de 4 milioane pe an – ceea ce accentuează starea de insecuritate alimentară. Ipocrizie, aroganță și sfidare!

În 2006, de exemplu,  820 de milioane de fiinţe umane au fost victime ale subalimentaţiei în ţările în curs de dezvoltare, inclusiv România, și reprezintă o reducere nesemnificativă de trei milioane în raport cu cifra de referinţă 823 milioane din perioada 1990-1992. O persoană din 5 în ţările în curs de dezvoltare, inclusiv România, era subalimentată în 1990-1992, cifră care în 2006 s-a stabilit la 17%. Aceste cifre indică impactul semnificativ negativ al componentei alimentare asupra securităţii umane a individului ce trăieşte într-o ţară în curs de dezvoltare. De aici, tendinţa cetăţenilor din aceste state de a migra legal şi ilegal spre ţările dezvoltate, unde speră la un loc de muncă bun şi un trai decent.

Ameninţările de mediu din diferite ţări sînt datorate în parte degradării ecosistemelor locale şi deteriorării mediului la nivel planetar. Unul dintre elementele vitale pentru viaţă – apa potabilă – se află în această situaţie. Din 1940 pînă în 1990, consumul de apă mondială a crescut de 4 ori. Se estimează că pînă în 2025, ţinînd seama că populaţia mondială va depăşi 8 miliarde de locuitori şi că nevoile umane se vor multiplica, cererea de apă riscă să crească cu 650%! Deja 20 de ţări trăiesc sub nivelul de penurie gravă, cu resurse regenerabile ce sînt inferioare la 1000 de m3 pe locuitor şi pe an; în 2025, vor fi aproape 35 de state, îndeosebi din Orientul Mijlociu şi din Africa, ce vor avea probleme grave în asigurarea apei necesare şi suficiente derulării vieţii şi activităţii umane! Trei miliarde de persoane vor trebui să înfrunte lipsa apei în cantitatea şi calitatea necesară şi suficientă unei vieţi şi activităţi umane normale, apreciază sursa citată.

Toate campaniile de ajutorare a săracilor lumii, cu grîne încărcate pe vapoare, cu apă pompată de te miri unde, nu reprezintă decît un spectacol al relațiilor publice globale. Planeta ne poate hrăni și adăpa, bine, pe toți! Totul e să mai renunțăm la aroganță și sfidare, două stări la care bogații acestei lumi au făcut risipă…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

3 × one =