Rădăcini

Daniel Botgros

Într-o lume bipolară și chiar multipolară, agresivă și cinică, sufocată de propria dezvoltare impetuoasă, puține mai sunt ancorele de care să se agațe spiritul. Viața spirituală, fie că e vorba de cea axată pe filonul religios sau pe cel cultural ori de alte naturi, este tot mai firavă, aproape pierdută în marea de confruntări acerbe zilnice, în spirala dezastruoasă a autosuficienței indivizilor. Chiar și Biserica Creștină, cu comorile ei neprețuite de spiritualitate și umanism, este terfelită și redusă la obscurantism, ceea ce e, evident, foarte periculos. Fără rădăcini, omul devine o biată frunză în furtuna unei lumi desacralizate. Dacă vom înțelege că filonul credinței, al tradiției și rădăcinilor trebuie cultivat și îngrijit în noi, avem șansa să ducem lucrurile mai departe într-o manieră profundă și plină de respect pentru viața noastră și a urmașilor noștri. Faptul că ne aflăm azi într-o poziție privilegiată din perspectivă europeană și mondială, faptul că achiesăm și ne însușim valori comune europene, nu trebuie să ne sperie, ci dimpotrivă. Să ne determine să menținem în noi mai mult și mai pregnant spiritul tradițional, plin de înțelepciune, al strămoșilor noștri. Iar credința, Biserica sunt vehicule minunate și la îndemână pentru acest deziderat.

O vizită recentă la Mânăstirea Nera – aproape de Sasca Montană, în Caraș-Severin –, apoi la Mânăstirea Călugăra, de lângă Oravița, a reiterat pentru mine nevoia profundă de prezervare a credinței strămoșești (ortodoxe, în cazul meu, dar e valabil pentru orice religie). Iar faptul că există oameni minunați care se îngrijesc de cele ale sufletului, atât pentru ei dar mai ales pentru cei ce vin să se închine și să se roage, este speranța că nu vom pierde aceste tradiții. Pentru că modernitatea nu intră în niciun fel în contradicție cu credința. Dimpotrivă, există în vremurile contemporane un acces sporit la valorile creștine, având în vedere circulația exponențială a informației.

Revin, însă, la măicuțele speciale de la Mânăstirea Nera. Dincolo de păstrarea și răspândirea credinței, cele peste o sută de credincioase (majoritatea cu studii superioare, dar acest lucru dânsele îl pun și pe seama tinereții) desfășoară o activitate productivă impresionantă, mai ales în componenta ei medico-spirituală și artistică, pentru că partea, să-i spunem, agricolă este la ea acasă. Un sistem economic autoîntreținut îl poți vedea în toată splendoarea sa la Mânăstirea Nera! Măicuțele produc rare și unice opere de artă: icoane, icoane pe lemn, cu o tehnică specială de impregnare a vopselurilor, obiecte de artizanat, de olărit, care, fără nicio exagerare, rivalizează cu cele de la Horezu. Apoi, o întreagă gamă de ceaiuri, tincturi, uleiuri, băuturi și sucuri de plante, cunoscute deja la nivel național sub brandul Nera Plant. Mai mult, măicuțele de la Nera vor să dezvolte această afacere (al cărei profit intră, desigur, în acest sistem economic pe care l-au dezvoltat, slujind la existența și dezvoltarea importantului centru spiritual). În acest scop au demarat construcția unor hale speciale pentru această producție, pe sute de metri pătrați, girate, din punct de vedere șantieristic, dacă putem spune așa, de una dintre măicuțe, care e arhitect, ceea ce e cu adevărat impresionant. Toate produsele sunt realizate „cu suflet”, cum spun slujitoarele Domnului, și acest lucru e lesne de observat din calitatea lor. Munca nu e deloc ușoară ci, mai degrabă, epuizantă. Pentru a găsi plantele necesare, măicuțele efectuează deplasări pentru cules, care durează și câteva săptămâni, după care urmează, desigur, procesul laborios de producție.

Astfel, Mânăstirea Nera s-a dezvoltat frumos și continuă să o facă, devenind un mare centru de credință ortodoxă, plasat pe un plai paradisiac. Măicuțele sunt foarte atente cu credincioșii care vin să se roage acolo sau pur și simplu să viziteze locurile, le fac fiecăruia un tur, le povestesc despre istoria Sfântului Lăcaș și-i îndeamnă să se închine în bisericuța veche de lemn, excelent întreținută, de o rară frumusețe.

„Suntem majoritatea tinere, spune una dintre maici, și urmând cursul vieții, ne-am făcut la timp studiile, după care în sufletul nostru am decis să venim aici, să slujim credința noastră strămoșească. (…) Trăim într-o lume grăbită, laică, unde stresul e la el acasă. De aceea, e bine să nu ne împotrivim cursului vieții, să nu luptăm întotdeauna cu probleme pe care le întâlnim în cale, ci să urmăm cursul firesc care duce spre un plan divin pe care Dumnezeu îl care cu fiecare dintre noi. În cele din urmă, lucrurile se așază bine și nu are rost să ne facem griji inutile. Trebuie să înțelegem că majoritatea bolilor apar în urma tulburărilor și necazurilor sufletești.”

Având în vecinătate Clinica Nera și Sasca Montană, cu ale sale pensiuni și locuri de relaxare, Cheile Nerei, cascadele Beușnița și Șușara, Ochiul Bei și multe altele, această zonă de o rară frumusețe este cu siguranță una dintre perlele Banatului Montan pe care nu merită să o ocoliți.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

1 thought on “Rădăcini

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

15 + eight =