Perspectiva retragerii din Afghanistan
O nouă rundă de negocieri de pace cu talibanii se poartă, în aceste zile, la Doha, sub patronajul Germaniei, între 60 dintre cei mai importanți oficiali afghani, reprezentanții talibanilor și emisari americani. În teren, doar în ultimele zile, atentatele comise de gruparea talibană afghană a produs zeci de morți și răniți în centrul și nordul țării. Un acord de pace ar presupune aducerea la putere a talibanilor în Afghanistan și ștergerea cu buretele a eforturilor militare începute în 2002, de către NATO şi SUA. NATO a prelungit deja misiunea trupelor sale pînă în 2022, armata română fiind printre contributorii importanți la efortul de stabilizare a țării asiatice.
”Adversarii Americii nu trebuie să ştie niciodată că pot aştepta retragerea (SUA)”, sună declarațiile chiar electorale ale președintelui Trump. Adevărul este însă că ei pot aştepta şi o vor aştepta. Abţinerea de a avansa o dată precisă ar putea fi o mişcare prudentă din punct de vedere tactic, dar orice combatant taliban (sau al Statului Islamic) care are acces la o conexiune de internet ştie că Statele Unite nu vor să continue să cheltuiască 45 de miliarde de dolari pe an sau să sacrifice sîngele soldaţilor americani pentru ceea ce a devenit, sau probabil că a fost mereu, un efort zadarnic.
Nu este prima dată când SUA caută o ieşire din Afghanistan, dar de data aceasta actorii implicaţi par mai hotărîţi. The New York Times a relatat că oficiali americani au cerut insistent trupelor afghane să se retragă de pe teritorii vaste, pentru a reveni în oraşe şi în centrele foarte populate (o sarcină mai dificilă decît pare, dacă avem în vedere că Afghanistanul este o ţară rurală în proporţie de 70 la sută). Administraţia Trump, la fel ca administraţia Barack Obama, este divizată în privinţa Afghanistanului. Militarii nu vor să se retragă de acolo fără o victorie, dar politicienii văd puţine şanse pentru o victorie. Nu este o coincidenţă că scurgerile de informaţii despre această chestiune au devenit frecvente.
Oficiali americani au spus mai multor surse mass-media că această rundă de discuţii cu talibanii ar putea fi diferită, întrucît talibanii chiar doresc pacea. Dar în acelaşi timp, un website al talibanilor denumit Vocea Jihadului a publicat un articol în care a descris recentele evoluţii ca fiind o dovadă a ”slăbiciunii şi înfrîngerii” Statelor Unite. Talibanii nu îşi doresc pacea la fel de mult pe cît ei cred că deja au cîştigat.
Talibanii controlează acum părţi semnificative din ţară, dar Statul Islamic este de asemenea activ şi se extinde. Guvernul afghan de la Kabul nu este lipsit de resurse şi susţinători, nemaivorbind despre lorzii războiului şi facţiunile pe care alte puteri externe le susţin în virtutea propriilor interese pentru ca SUA să se împotmolească acolo şi pentru a se asigura că problemele Afghanistanului rămân în Afghanistan.
Trump se confruntă în Afghanistan cu aceeaşi situaţie cu care s-au confruntat predecesorii săi în Iraq şi Vietnam. El nu poate să ducă războiul din Afghanistan către un deznodămînt victorios mai mult decît a putut Obama să împiedice intrarea Iraqului în război civil sau decît a putut Richard Nixon să-i împiedice pe nord-vietnamezi să se impună. Ceea ce încă ar putea face Trump este să ducă războiul către un deznodămînt onest şi stabil, împreună cu partenerii strategici, inclusiv România!
