Eliberați-l pe Julian Assange de la Deveselu!

Daniel Botgros

Habar n-am dacă dumneavoastră știați, dar în România, nu numai că se află sub Bucegi polul energiei spirituale a lumii, Troia, legănul civilizației europene și asiatice și multe altele, dar aici s-au aciuat și o serie de ”personalități” din zona întunecată a acestei planete pe care reputația le precede, al căror nume îți dau fiori reci pe spate și îți fac piele de găină. Tot ce ați știut despre ei, fie că sunt vii, fie că sunt morți, e fals. V-ați lăsat manipulați de oculta mondială și sunteți gata, vorba unui mucalit de pe net, nu numai să primiți cipuri, dar să vi se schimbe și placa de bază.

Bunăoară, știți cumva unde se află acum Jamal Ahmed Hamza Khashoggi, cunoscutul jurnalist saudit care l-a intervievat pe Osama Bin Laden, înainte de a fi liderul Al Quaida? Nu este mort, așa cum se consideră, nu, nici vorbă. Se află încarcerat la Deveselu! Dar Hamza Bin Laden? De el ce spuneți? Oare pe unde l-or purta drumurile? Nu este nici el mort, nuu. Se află, unde credeți? La Deveselu, în România! Nici Julian Assange nu lipsește din acest club select. Tot la Deveselu l-ați găsi dacă v-ar trece prin cap să-l căutați prin țărișoara noastră. Dar ce părere aveți de Kim Jong-Un? Nu a decedat nici el, iar cât a lipsit, de se alarmase toată planeta, s-a aflat și el tot în celebra bază militară românească. Poate a evadat între timp, de și-a făcut apariția în țara pe care o păstorește (deși numai de transhumanță nu poate fi vorba când vorbești de distinsul lider). Mai departe, doamnelor și domnilor, cortina cade și… faceți cunoștință cu Soleimani Quassem! Nici el, stimați prieteni, nu a murit în celebra de acum acțiune militară, ci e după gratii la Deveselu!

Domniile lor, toate aceste figuri proeminente în jurnalismul, terorismul mondial, Wikileak și așa mai departe, trebuie eliberate. Există o solicitare semnată aparent de o doamnă care a umplut căsuțele de email, nu numai a președinției României, dar și ale altor sute de instituții sau persoane publice din România. Dacă vă povestea astfel de lucruri cineva slab de minte pe la vreun colț de stradă, probabil nu v-ați fi mirat, dar iată că tehnologia poate constitui un vehicul uimitor, transportând astfel de elucubrații pe unde nici nu te gândești.

Astfel de năzbâtii, unele, sigur, mai elevate, cu un oarecare parfum de credibilitate, dansează liber prin spațiul virtual, într-un vals macabru al intoxicării cu tâmpenii care vor ține (și deja se întâmplă) loc realității. Aceasta face parte, fără îndoială, dintr-un așa-numit post-adevăr, în care, vorba lui Yuval Harari, că tot e la modă autorul israelian, nimeni nu mai știe ce e cu adevărat real, ci trăim în acest păienjeniș al dezinformării prin diluviul de informații care ne asaltează. Ne va fi tot mai greu să disociem adevărul în aceste condiții dar, până la urmă, ce e adevărul?