Cărăşeanul Adalbert Gyuris, 50 de ani de la debut

Anul acesta s-au împlinit 50 de ani de la debutul publicistic, în revista ,,Rebus“ nr. 8, din 20 aprilie 1970, al lui Adalbert Gyuris, un cărăşean care a activat şi activează încă pe multiple planuri artistice şi culturale, chiar dacă în prezent el trăieşte în Germania. El este „pictor, sculptor, scriitor, poet și publicist român de etnie germano-maghiară“, aşa cum îi place să se prezinte.

Adalbert Gyuris s-a născut la 23 august 1953, în comuna Vermeș,  fiind al doilea fiu într-o familie mixtă – tatăl său, Eugen Gyuris, fiind de etnie maghiară, iar mama sa, Ana Gyuris, născută Bitte, de etnie germană-șvabă din Banat. Copilăria şi-a petrecut-o în satul Izgar din comuna natală, unde a început școala primară.

În iarna anului 1963, toată familia s-a mutat la Bocșa Română. A fost momentul în care destinul säu şi-a modificat esențial traseul. În ultima parte a Școlii generale, împreună cu doi colegi de clasă au decis să expedieze o scrisoare la postul de radio „Europa Liberă“, pentru emisiunea ,,Metronom“, program realizat de Cornel Chiriac. Spre ghinionul lor, plicul a ajuns pe mâna Securității, care, prin obișnuitele practici ale momentului, a declanșat o lungă perioadă de prigoană, care a ţinut până în decembrie 1989.

„Din anul 2000, când am auzit că s-a înființat Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, am scris acestei instituţii, cerând să-mi vadă dosarul. În anul 2011 m-am întâlnit cu anchetatorul meu principal, colonel (r) Ilie Murdeală, de faţă fiind şi soția și fiica mea. Ofițerul le-a zis celor două că soțul, respectiv tatăl, a fost un mucos la vremea când a scris acea scrisoare și că nu are dosar“, ne-a spus Adalbert Gyuris.

  În primăvara anului 2017 a fost anunțat de C.N.S.A.S. că i s-au găsit trei dosare. În data de 26 iulie a aceluiași ani a mers cu soția la București, pentru a vedea actele de cercetare împotriva sa, dosare care, conform prpriilor declaraţii, nu reprezintă nici zece la sută din interogatoriile făcute în perioada cuprinsă între 1969 și 1989.

Adalbert Gyuris şi-a continuat studiile primare, liceale și tehnice la Bocșa și Reșița. A urmat cursurile Școlii Populare de Artă din Reșița, clasa profesorului Peter Kneipp, absolvind în 1984.

Este căsătorit din 1975 și are doi copii.

În 1997 a emigrat în Germania, stabilindu-se la Augsburg.

Adalbert Gyuris a debutat în publicistică în 1970, în numărul din 20 aprilie al revistei Rebus.

Între anii 1992-1997 a fost profesor la Liceul Nr. 1 din Bocșa și a editat revista școlară a liceului, „Amprente“.

În 1996 a devenit membru al Asociației Caricaturiștilor Profesioniști din România.

Activitatea sa publicistică acoperă o paletă largă, de la articole de presă, reportaje, rebus și enigmistică, la poezie și povești.

A colaborat la ziare și reviste din România (peste 50 de publicații) și din străinătate (Danemarca, Anglia, Republica Moldova, Israel, SUA, Ungaria, și Germania). De asemenea, a fost corespondent al ziarului „Timpul“ din Reșița și al ziarului „Timișoara“, precum și redactor la ziarul „Vasiova“. În perioada 1990-2012 a realizat 67 de interviuri cu personalități marcante din cultura românească.

În 1999 a debutat editorial cu volumul de versuri intitulat „Strigăt fără ecou“, prefațat de poeta Ioana Cioancăș.

Activitatea rebusistică include numeroase careuri de rebus, integrame și enigmistică minoră, apărute de-a lungul anilor în publicațiile de profil. Este autorul unui careu rebus record de 10×10 (Fantezie cu X), în care toate cuvintele conțin litera X, careu publicat în numărul din decembrie 2001 al revistei „Rebusache“ și apoi în „Evenimentul zilei“ din 9-10 martie 2002.

În domeniul artelor plastice, opera sa cuprinde lucrări de pictură și de sculptură (xilogravură). Unele xilogravuri sunt realizate după caricaturi ale actorului Horațiu Mălăele. A avut expoziții personale de xilogravură în România – la Timișoara, Reșița, Vermeș și București, și în străinătate, la Graz, Nürnberg, Stuttgart, Budapesta, Praga, Gyula. De menționat că la Timișoara, Budapesta și Praga a fost prezent și actorul Horațiu Mălăele. A participat la expoziții de grup la Bocșa, Reșița și Macea. Are lucrări expuse în muzee – Macea, Timișoara, mănăstiri – Bocșa Vasiova, Augsburg, și în colecții particulare din Germania, S.U.A., Canada, Elveția, Anglia și România.

În data de 7 iunie 2013 s-a inaugurat Muzeul „A. Gyuris“, într-o sală a Căminului Cultural din comuna Vermeș, localitatea sa natală.

Din anul 2012 este membru al Ligii Scriitorilor din România.

A publicat de-a lungul carierei „Strigăt fără Ecou“, Editura Marineasa,Timișoara, 1999, „Casiana Nemeth printre… stele“, Fundația Gyuris, Augsburg, 2005, „Adalbert Gyuris și xilogravurile sale“, Editura Galateea, Königsbrun, 2005, „Adalbert Gyuris – expoziții personale și de grup“, Fundația Gyuris, Augsburg, 2006, „Întâlniri cu destine“ – interviuri, Editura Grinta, Cluj, 2012, „Cântece fără sfârșit“, Opera Omnia – Poezie contemporană, Editura Tipo Moldova, Iași, 2013, „Întâlniri cu destine“ – interviuri, vol. II, Editura Grinta, Cluj, 2013, „Călător prin timp“, Opera Omnia – Proză scurtă contemporană, Editura Tipo Moldova, Iași, 2013, „Cu pluta pe Mureș și alte drumeții. Însemnări de călătorie“, București; eLiteratură, 2013, „Visele din oglindă“, București; eLiteratură, 2014, „Șoricelul năzdrăvan“, București, eLiteratură, 2014, „Întâmplări“,  nuvele, Târgoviște, Editura Singur 2015, „Izgar – satul copilăriei mele“, Târgoviște, Editura Singur, 2016, şi „Cățelușul norocos“, Timișoara, Editura Artpress 2018.