Avertismentul Liban şi necesitatea schimbării de paradigmă

Aproximativ 2.750 de tone de nitrat de amoniu erau stocate în depozitul portului din Beirut unde s-a produs marţi explozia care a provocat victime şi daune fără precedent în capitala libaneză, transmite miercuri AFP. Potrivit unui nou bilanţ furnizat de Ministerul Sănătăţii, cel puţin 73 de persoane şi-au pierdut viaţa şi 3.700 au fost rănite în exploziile de la Beirut. Multe clădiri au fost avariate de explozie, inclusiv sediul fostului premier Saad Hariri şi biroul CNN, pagubele ajungînd pînă la 10 kilometri, au declarat unii martori, iar imaginile făcute publice pe internet arată cum maşinile au fost răsturnate. Aeroportul din Beirut, situat la 10 kilometri de port, a suferit daune severe, potrivit imaginilor publicate de site-ul de ştiri Al-Aan.

O navă acostată în faţa portului din Beirut este în flăcări, a declarat un corespondent al AFP, fără a fi posibil să se stabilească dacă la bordul navei există pasageri. În port, un ofiţer a cerut jurnaliştilor să se îndepărteze de zonă, temîndu-se de o explozie a navei din cauza rezervorului cu combustibil. Mai multe depozite din port au fost devastate, în timp ce solul este plin de cioburi, a constatat corespondentul AFP. O sursă de securitate de la faţa locului a declarat că mai există fragmente de corp uman pe teren şi că operaţiunile continuă pentru a transporta victimele.

Aproape toate vitrinele magazinelor din cartierele Hamra, Badaro şi Hazmieh au sărit în aer, la fel ca şi geamurile autoturismelor. Numeroase maşini au fost de altfel abandonate, cu airbag-urile umflate.

Explozia din Beirut s-a simţit pînă în Cipru, care se află la o distanţă de 234 kilometri. Suflul exploziilor a generat un val seismic echivalent cu cel al unui cutremur cu magnitudinea de 3,3 grade pe scara Richter.

Consiliul Suprem de Apărare a recomandat guvernului să declare „stare de urgenţă” timp de două săptămîni în Beirut. În această perioadă, o „putere militară supremă va fi responsabilă de toate prerogativele în materie de securitate”, potrivit comunicatului dat publicităţii la încheierea reuniunii.

Guvernul libanez se va întruni într-o şedinţă de urgenţă.

Tragedia libaneză se suprapune peste o serie întreagă de situații excepționale, generate de natură sau de intervenția umană, altele decît pandemia de Coronavirus și care demonstrează, încă o dată, că nimeni nu poate fi pregătit pentru tot!

Frecvența și intensitatea crescute a situațiilor excepționale din ultimii ani, care se abat tot mai des și asupra României m-au determinat, în urmă cu mai bine de zece ani, să militez în favoarea constituirii unui minister pentru situații de urgență. Nici un om politic, deputat sau senator, nu a găsit de cuviință NU să susțină, măcar să aducă în dezbatere o astfel de propunere, lansată la momentul respectiv de societatea civilă prin intermediul Grupului pentru Securitate și Democrație!  

Între timp, demersurile la vîrf ale dr. Raed Arafat au dus la înființarea DSU, un fel de agenție de stat precum FEMA, care, însă, este dependentă financiar de Ministerul de Interne. Și de aici, o serie de inconveniente, neînțelegeri și contre între diversele arme ale ministerului generate și de filozofia existențială a acestora – jandarmeria și poliția, ordine publică și coerciție, pompierii – salvare de vieți! – dar care, pînă la urmă, ca un creuzet mobilizează energiile (și banii!) în slujba cetățeanului! Sau, așa ar trebui să fie!

Cum nu există pădure fără uscături, și Ministerul de Interne este bîntuit, în ultimii ani, de “încălzirea globală” care generează, uneori, corupție, incompetență, dispreț, scoase la iveală, uneori, de presă, aruncînd, astfel, o pată neagră pe obrazul extrem de mulților profesioniști din system!

Îmi amintesc doar de ura primitivă prin care “masele populare” cereau lapidarea unui profesionist desăvîrșit, col. Orlando Șchiopu! Evident, ațîțate și manipulate din plin…

Dar referirea la Liban avea un alt scop. Acela de a conștientiza nevoia schimbării de paradigmă în ceea ce privește protecția civilă și arma pompieri, care devine elementul defensive principal pet imp de pace.

În primul rînd, astăzi, pompierii nu mai sînt pompieri. Sau instalatori, așa cum le scrie pe diploma de absolvire a Facultății de Pompieri. Protecția civilă a devenit o armă pe cale de dispariție a cărei extincție va fi consemnată natural, odată cu ieșirea la pensie a ultimului specialist. Pregătirea unei noi generații se impune de urgență, mai ales dacă ținem seama de absența unei generații întregi de specialiști, pensionați, care nu au mai transmis cunoștințele unor noi și viitori protecționiști civili!

Munca și specializările au devenit de o complexitate deosebită. De aceea, este dificil să numești astăzi, un pompier… pompier! El este echivalentrul unui operator al Forțelor Speciale! Cred că denumirea de OPERATOR DSU ar fi cel mai potrivit! Operator FOS – Operator DSU!

…În al doilea rind, numărul acestor operatori DSU este mic, insufficient pentru a face față provocărilor actuale, nici măcar pentru acoperirea încadrărilor în schgemele de personal. De la tandemul Băsescu-Boc încoace, restructurările au fost făcute de contabilii, nu de profesioniști independenți. Guvernele ulterioare au scos la pensie, în condiții speciale, o generație întreagă de profesioniști salvatori care mai puteau contribui, ani buni, la succesul unor intervenții. Repartiția forțelor și mijloacelor se face raportat la numărul de locuitori, nu la tipurile de risc sau distanțele ce trebuiesc parcurse în raioanele de intervenție. Dar, aceasta este o temă ce trebuie dezbătută de specialiști…

În al treilea rind, dacă ieșirile din system au dezechilibrat și vor dezechilibra sistemul, este clar că e imperios necesară echilibrarea acestuia. Bazinul de recrutare și parteneriatele public/private cu SPSU, în tot cee ace înseamnă SALVARE de vieți și bunuri, sînt esențiale. De la slavamarii profesioniști și atestați prezenți vara pe lacuri sau ștranduri, pînă la salvarea de vieți în cazul seismelor sau exploziilor, incendii de pădure, alunecări de teren etc.

Dacă parteneriatul cu companiile private poate fi realizat relative ușor, bazinul de recrutare reprezintă cheia noii paradigm în care trebuie private intervențiile viitoare.

Desființarea stagiului militar obligatoriu și trecerea la o armată de profesioniști a adus beneficiile unei cariere militare de multe ori, de excepție. Însă, renunțarea la pregătirea militară s-a făcut fără a pune ceva în loc. Așa se face că avem generații de tineri nepregătiți. Îi vedem stînd, pe la inundații etc. O alternativă ar trebui să fie stagiul civil obligatoriu, în care fiecare cetățean care a împlinit vîrsta de 18 ani, după ce a fost luat în evidențe ca apt combatant, să fie trecut prin stagii de pregătire pentru intervenții în situații de urgență, gen acordarea primului ajutor, transportul răniților, stingere incendii, căutare/salvare în caz de inundații, alunecări de teren, seisme, explozii etc. Un fel de “Salvator din pasiune” dar la altă scară și cu alte rezultate!

Cred în nevoia schimbării de paradigmă în ceea ce privește salvarea de vieți. Problema e că timpul pare că nu mai are răbdare cu noi. Dacă demarăm schimbarea astăzi, vom vedea rezultatele peste cîțiva ani!

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

five × 5 =