Alianţa Nordului. De rit românesc

Zilele trecute, am revăzut un film american, bine făcut, despre acțiunile Task-force Dagger în Afghanistan, pe cai!

După atacurile din 11 septembrie, guvernul SUA a acționat rapid. A doua zi, președintele Bush a numit atacurile mai mult decît „acte de teroare”, ci „acte de război” și a decis să urmărească și să cucerească un „inamic” care nu va mai fi în siguranță în „porturile sale”.

Pînă la 13 septembrie 2001, cel de-al cincilea Grup de Forțe Speciale a primit ordin să înființeze un cartier general pentru a efectua operațiuni în Afghanistan. Misiunea lor a fost să asiste operațiunile militare ale generalului Abdul Rashid Dostum. Task Force Dagger, înființat la 10 octombrie 2001, a fost construit în jurul celui de-al cincilea SFG cu sprijinul elicopterului de la 160 SOAR și a avut ca misiune să se infiltreze în nordul Afghanistanului pentru a consilia și a sprijini comandanții Alianței Nordului.

Primul grup al Task Force Dagger s-a infiltrat în Valea Panjshir, la nord de Kabul, la 26 septembrie. Au adus trei cutii de carton pline cu trei milioane de dolari în bancnote de 100 de dolari pentru a cumpăra bunăvoința șefilor de trib și lorzilor războiului.

Detașamentul operațional Alpha (ODA) 555 și 595, ambele echipe de 12 oameni, plus JTAC-ii, controlorii de luptă ai forțelor aeriene, au fost al doilea și al treilea grup al Task Force Dagger care au intrat în Afghanistan.

Odată ajunși în țară, trupele Alianței Nordului au furnizat cai forțelor SUA, fiind singurul transport adecvat pentru terenul montan dificil din nordul Afghanistanului. Operatorii TF Dagger au fost primii soldați americani care au călărit cai în luptă după 16 ianuarie 1942.

Pentru faptele de bravură, maiorul Mark E. Mitchell, din Grupul 5 Forțe Speciale (Aerian), a primit distincția Crucea Serviciului Distinct, în noiembrie 2001, la Cetatea Qala-i-Jangi, Mazar-e Sharif, Afganistan.

O imagine a soldaților călare a fost prezentată de secretarul apărării Donald Rumsfeld în timpul unei conferințe de presă din 15 noiembrie 2001. Cînd sculptorul Douwe Blumberg a văzut acea imagine, s-a simțit impresionat și a creat ceea ce a devenit singura sculptură publică pentru a comemora forțele speciale, America’s Response Monument!

Frumos film! Dar, să revin…

Alianța Nordului a fost un conglomerat politico-etnico-religios, în care predominau populații non-paștune. Forța militară de bază era reprezentată de 15.000 de tadjici și uzbeci. Alianța a fost formată din trei mari grupări reprezentînd minoritățile tadjică, uzbecă și șiită hazară, în această ordine a importanței în cadrul său.

Mișcarea tadjică Jamiat-I-Islami este condusă de generalul Mohammed Fahim Khan, în provinciile vest-centrale Ghor și Herat, un rol important jucîndu-l Ismael Khan, fost guvernator în zonă.

Etnicii uzbeci au constituit Junbish-i-Milli-yi Islami, grupare condusă de generalul Rashid Dostum. Fost general în armata regimului comunist răsturnat în 1992, el s-a făcut cunoscut prin cruzimea oamenilor săi în luptele contra disidenților față de președintele comunist Najibullah.

Karim Khalili și Mohaqiq conduceau gruparea șiită hazara Hizb-e-Wahdat, căreia i s-au alăturat unii comandanți ai liderului paștu șiit Gulbuddin Hekmatyar.

Alianta Nordului era condusă de președintele Burhanuddin Rabbani, în exil din 1996. De origine tadjic, Rabbani a fost un cărturar religios care a ținut cu dinții de… GUVERNUL LUI, indiferent de cît de nociv și dăunător a fost acesta pentru țară!

După retragerea trupelor sovietice din Afghanistan, în 1989, țara a rămas, vorba poetului, ca o pradă, la mîna acestor lorzi ai războiului care, din 1991, au început să lupte pentru putere. Kabulul a fost distrus aproape în totalitate de confruntările armate între facțiunile care și-au împărțit capital cartier cu cartier, stradă cu stradă. Era periculos să încerci să părăsești cartierul în care locuiai. Puteai fi ucis! Aveai nevoie de documente speciale și, mai ales, de șpagă! Șpaga, mita, peșcheșul erau, la propriu, prezente la fiecare colţ de stradă! Pentru a putea trece dintr-o parte în alta a orașului, pentru piață sau magazine, locuitorii Kabulului au săpat tunele prin interiorul caselor sau pe sub fundații.

Luptele pentru putere au distrus țara. Și oamenii! Și au facilitat venirea talibanilor fundamentaliști la putere, care au readus pacea pe frămîntatul pămînt al afghanilor. Și au fost extraordinar de bine primiți de populația de rînd, epuizată de anii de război.

Seamănă cu România? Păstrați povestea. Schimbați personajele! Și caii! Hai că se poate!

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

10 + 15 =