Academicienii timişoreni au poposit o zi la Caransebeş

academie

În contextul în care, luna trecută, Banatul a aniversat 100 de ani de la unirea sa cu România, vineri, 28 iunie, în organizarea Filialei Timişoara a Academiei Române, în colaborare cu Consiliul Judeţean Timiş, Societatea Enciclopedică a Banatului, Biblioteca Judeţeană „A.D. Xenopol” din Arad, Episcopia Caransebeşului, Primăria Caransebeş şi Casa de Cultură „George Suru” din municipiu, a avut loc la Timișoara simpozionul ştiințific internațional cu tema ,,Centenarul Banatului 1919-2019”.

Sâmbătă, venind de la Făget, participanţii la simpozion – membri ai Filialei din Timişoara, dar şi din alte oraşe ai Academiei Române – au poposit la Caransebeş, unde, în Aula „1 Dcembrie 1918” a primăriei, au marcat trecerea celor 100 de ani de la marele eveniment petrecut în 21-23 iulie 1919, odată cu intrarea primelor eşaloane ale armatei române în această regiune.

Ioan David, directorul Institutului de Studii Banatice „Titu Maiorescu” al Academiei Române, Filiala Timişoara, a spus în deschiderea manifestării că dacă, în perioada interbelică, Timişoara a fost capitala administrativă şi financiară a Banatului, Caransebeşul, un oraş încărcat de istorie, a fost capitala culturală a regiunii, după care i-a înmânat primarului Felix Borcean documentele simpozionului.

„Îmi amintesc ziua în care ne-aţi vizitat la primăria municipiului şi, alături de Adrian Ardeţ, fostul director al muzeului caransebeşean, evident, n-am putut decât să fiu de acord în a vă fi gazdă în marcarea şi de către noi, alături de celelalte localităţi importante din Banat, a Centenarului Unirii, pentru că noi am fost puţin mai întârziaţi decât restul ţării, nu din dorinţa noastră, ci ca urmare a acelor manifestări ale istoriei care nu ţin neapărat de voinţa oamenilor”, a spus edilul municipiului.

Istoricul caransebeşean Constantin Brătescu a vorbit în primul rând despre Aula „1 Decembrie 1918”, cea care a găzduit manifestarea, afirmând că este fosta sală a Magistratului Orăşenesc Caransebeş, dată în folosinţă în septembrie 1903.

„În această sală s-au petrecut evenimente multe. În toamna anului 1918, în 25 octombrie/7 noiembrie, în această sală s-a petrecut un eveniment cu adevărat memorabil, cel al constituirii Consiliului Naţional Român Local, în urma unor manevre care, iniţial, nu au fost tocmai româneşti, şi care încercau să deturneze, ca şi la Timişoara, într-un anume fel, astfel încât nu românii să devină conducătorii acestei urbe româneşti, ci ea să aibă o altă conducere. Au intervenit cei care trebuiau să intervină, printre ei aflându-se profesorii şi studenţii de la Institutul Teologic şi Pedagogic Diecezan, în frunte cu cel care până la urmă a şi murit în acele zile de mare însemnătate naţională, profesorul Ştefan Jianu, asesor consistorial şi vicepreşedinte mai apoi al Consiliului Naţional Român. Atunci, în 7 noiembrie, el le-a spus celor care voiau să deturneze viaţa acestui oraş: «Aici nu este loc de altfel de consiliu decât de Consiliu Naţional Român!». Aşa s-a constituit Consiliul Naţional Român la Caransebeş, iar după aceea au început pregătirile pentru Marea Unire, fierberea cea mare, iar după 27 noiembrie a trebuit să se pregătească cu o grijă foarte mare pentru că la Caransebeş ajunseseră, ca şi la Lugoj, trupele sârbeşti”, a spus Constantin Brătescu.

Istoricul a mai făcut referire la prezenţa delegaţiei caransebeşene la Marea Adunare de la Alba Iulia, 24 de delegaţi de aici semnând Actul Unirii, şi încă 100 fiind prezenţi la eveniment.

În continuare, Constantin Brătescu a prezentat materialul intitulat „Legăturile dintre caransebeşeni şi Academia Română”, în care a arătat, printre altele, activitatea lui Titu Maiorescu, care era nepotul episcopului caransebeşean Ioan Popasu, precum şi a profesorului Ştefan Velovan.

În încheiere, cei prezenţi au purtat discuţii legate de Primul Război Mondial, de întârzierea cu care a intrat armata română în Banat, precum şi despre ocupaţia sârbească din această parte de ţară.