Recunosc, sînt dușmanul poporului!

Mario Balint

Distinsul colonel Ion Petrescu semnalează un interesant articol din The Telegraph referitor la războiul psihologic în care sîntem implicaţi cu toţii. Prima reacţie este: da, un model de urmat! Apoi, stai şi te întrebi dacă această instituţie a adevărului nu are şi alte scopuri, altele decît cele declarate, de luptă împotriva duşmanului comun planetar: Rusia, China şi Iranul…

The Telegraph scrie că “Suedia a lansat o nouă agenție dedicată apărării țării împotriva dezinformării, propagandei și războiului psihologic, ca parte a eforturilor sale de a aduce apărarea militară și civilă înapoi la nivelurile Războiului Rece”.

Deschiderea oficială a Agenției Suedeze de Apărare Psihologică a avut loc în aceeași zi în care președintele Finlandei, Sauli Niinistö, a acuzat Rusia că „contestă suveranitatea mai multor state membre UE, inclusiv Suedia și Finlanda”, cerînd garanții de securitate, care să excludă „deplasarea ulterioară a NATO către est”.

„Dezinformarea este o amenințare la adresa democrației suedeze, a factorilor noștri de decizie și a independenței noastre”, a declarat ministrul de interne al Suediei, Mikael Damberg, la o conferință de presă din octombrie, în care a anunțat numirea lui Henrik Landerholm, fost vicecancelar al Universității Suedeze de Apărare, ca șeful agenției. La conferința de presă, dl Damberg a spus că prima mare sarcină a agenției ar fi să protejeze alegerile din Suedia de tipul de campanii de influență organizate împotriva campaniilor electorale rezidențiale din SUA, în 2016 și 2021.

După numirea sa, Landerholm a numit Rusia, China și Iranul drept trei țări cunoscute pentru a organiza campanii de dezinformare împotriva Suediei, adăugînd că propaganda a fost adesea menită pur și simplu pentru a semăna diviziune în societate și a submina încrederea în autorități.

Cei 45 de angajați ai agenției vor lucra atît cu Forțele Armate Suedeze, cît și cu elemente ale societății civile, precum mass-media, universitățile și guvernul central, pentru a consolida apărarea psihologică a țării, a spus Landerholm. „Prima parte a jobului este analiza amenințărilor, a doua este evaluarea vulnerabilității societății suedeze la diferite tipuri de influență, iar a treia este de a construi reziliența în societate”, a spus el.

Un studiu care urmează să fie publicat în curînd, pentru Agenția pentru Contingențe Civile (MSB) din Suedia, a constatat că pînă la 10% dintre suedezi citesc articole de la Sputnik News, agenția internațională de propagandă a Rusiei. Sputnik în Suedia tinde să ridiculizeze țara pentru pozițiile sale cu privire la feminism și problemele LGBT, să-și prezinte guvernul și instituțiile ca fiind slabe și incompetente și să minimizeze amenințarea din partea Rusiei, în încercarea de a descuraja aderarea la NATO.

Agenția se va strădui să găsească un echilibru între protejarea împotriva propagandei și încercarea de a controla informațiile disponibile publicului, a spus el. „Acesta nu este Ministerul Adevărului sau un Comitet Informațional de Stat, așa cum am avut în timpul Războiului Rece”, a spus el. „Vrem să protejăm libertatea de opinie în țara noastră.”

ECHILIBRU, acesta este cuvîntul de bază care face diferenţa între normalitate şi nebunie!

În România, de la tăcerea surselor intervievate, cărora le e uneori prea teamă să vorbească despre ceea ce știu, la lipsa de transparență a instituțiilor publice sau chiar la politicieni care dau în judecată jurnaliștii pur și simplu pentru că publică adevăruri prea incomode, realitatea meseriei de jurnalist în România anului 2022 poate părea, uneori, desprinsă dintr-un scenariu de film, o cursă cu obstacole și cu tot mai puțini cîștigători. Iar ultimul an și jumătate ne-a arătat cît de periculoasă poate fi tăcerea „surselor oficiale”, dar și vîrtejul dezinformării creat de opinia „vîndută” pe post de știre.

Anul 2020 deja a împărțit mass-media românească în două – cei care s-au chinuit și cei care s-au îmbogățit; cei care au informat și cei care au transformat o criză medicală într-un spectacol grotesc. Soluţiile salvatoare de genul “eu îmi văd de bucăţica mea” au dus la îmbogăţirea unora şi la erodarea credibilităţii întregii industrii. Mai mult, “jurnalismul făcut de acasă, de pe canapea, este frustrant și pentru jurnalist, și pentru redacție, și pentru public”. “Burnout-ul începe să se simtă abia acum, iar uzura a venit din lupta cu autoritățile, numărul mare de ore muncite, dar și din grozăviile întîlnite pe teren. La uzura psihică s-au adăugat și comentariile din partea publicului. Dintr-o dată, jurnaliștii s-au trezit în poziția de inamici ai poporului. În presă există această suprasolicitare care vine din ritmul inegal de lucru, multe instituții de presă funcționează 24 din 24 și asta îți dă o încărcare suplimentară și o tensiune suplimentară. Problema finanțării, a supraviețuirii afacerii, s-a adăugat și ea situației deja complicate. Pandemia a accentuat și ea depopularea redacțiilor. În primele luni de criză, a crescut volumul de muncă, dar s-au redus salariile și așa mici, uneori cu 30 sau 50%. Mai mult, în unele cazuri, managerii au fost nevoiți chiar să renunțe la reporteri. Contractele de publicitate de la Guvern au contribuit și ele, uneori nejustificat, la scăderea credibilității.

Pe acest fundament cam deteriorat, distorsionarea adevărului devine o a doua natură, sugerată, perfid, de companiile de PR. Nu este o practică nouă. Propaganda și știrile false folosesc în special mediul online și dețin similitudini: ambele sînt metode de denaturare a adevărului, de convingere emoțională, care doresc să instige la acțiune, în majoritatea cazurilor negativă.

Un număr mare de știri false și manipulatoare care difuzează teorii șocante sau ale conspirației schimbă treptat percepția informațiilor. La început, oamenii pur și simplu nu percep dezinformarea, apoi pur și simplu nu o cred, dar ulterior, din cauza emiterii frecvente a unor astfel de materiale, oamenii încep deja să se îndoiască. Anume acesta este scopul pe care vor să-l atingă organizațiile și țările care manipulează cu informațiile.

Știrile false se transformă în prezent într-o problemă de securitate națională, un instrument care poate destabiliza lumea, și a sosit momentul să-l luăm în considerare în contextul securității! Rezultatul poate fi cuantificat în sondaje de opinie.

Pe fondul unei crize economice, sociale sau politice, și în contextul manipulărilor de tip fake news, ideologii toxice pot căpăta avînt.

Pe de altă parte, fenomenul fake news este un pericol la adresa democrației, punînd sub semnul întrebării importanța libertății şi independenţei de exprimare, promovînd batjocorirea jurnaliștilor și subminarea rolului lor în societatea democratică. O normă pare să se fi schimbat și datorită faptului că un număr de politicieni proeminenți folosesc o retorică disprețuitoare faţă de jurnaliști, descriind mass-media ca fiind inamicul poporului. Aceasta îi legitimizează pe alții să facă același lucru.

Aceasta este o evoluţie periculoasă!

În ultimii 30 de ani, NICI O SINGURĂ PUBLICAŢIE DE POLITICĂ EXTERNĂ nu a mai avut succes pe piaţa de presă din România, publicul fiind „îndrumat” spre can-canul intern, atît la radio cît şi la televiziune! Asta înseamnă o lipsă a culturii internaţionale, dar şi de securitate, cu o MARE VULNERABILITATE informaţională şi informativă la nivelul populaţiei! Deşi România este UN STAT ASEDIAT, NU avem o reacţie coerentă de contracarare a războiului PSY-OPS, deşi specialişti de valoare avem!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

twenty + one =