Politica de balama

Mario Balint

Europenii au arătat clar la urne în aceste alegeri – scrutinul cu cea mai înaltă rată de participare în 20 de ani – că Europa continuă să se sprijine, deşi mai puţin, pe conservatori, socialişti şi liberali, dar şi, în aceeaşi măsură, că Europa nu este atît de eurosceptică, aşa cum au prezis unii, scrie luni dimineaţa EFE într-o analiză care remarcă totodată şi creşterea în procente a ecologismului. De fapt, situația politică din actuala Uniune seamănă foarte mult cu perioada globală post-Război rece: dispariția lumii bi-polare și apariția multi-polarismului regional.

Pentru a înţelege rezultatul alegerilor europene, EFE prezintă şapte concluzii:

  1. A venit vremea multipartidismului şi a consensului. Partidul Popular European (PPE) şi social-democraţii (S&D) nu vor depăşi, pentru prima dată în istoria Parlamentului European, majoritatea simplă a hemiciclului, ceea ce înseamnă că, după patru decenii în care cele două mari familii politice au fost nevoite doar să se înţeleagă între ele pentru a avansa pe marile teme, acum vine vremea consensului şi a multipartidismului. Liberalii şi ecologiştii vor fi partenerii de dans preferaţi, cele două familii politice devenind BALAMALELE puterii europene fără de care nu va exista posibilitatea inițierii politicilor comunitare.
  2. Fantoma eurosceptică, nu este atît de puternică. La el ca în 2014, cele mai rele preziceri privind un cal troian eurosceptic, ce ar urma să explodeze în interiorul instituţiilor europene, s-au evaporat în final la numărătoarea reală a voturilor. Eurofobii au crescut cu peste 50 de mandate, dar încă sînt departe de a reprezenta un număr suficient pentru blocarea Parlamentului European. Necunoscut este viitorul conservatorilor şi reformiştilor europeni, ale căror rămăşiţe s-ar putea alia cu una din cele două familii eurosceptice deja existente, Europa Naţiunilor şi a Libertăţii şi Europa Libertăţii şi a Democraţiei Directe.
  3. Italia şi Franţa, timpuri grele pentru europenism! Deşi euroscepticii nu au majoritatea în hemiciclul european, nu este lipsit de semnificaţie că în Italia şi Franţa, doi membri fondatori ai proiectului european, alegerile au fost cîştigate în mod clar de formaţiunile populiste de extremă dreapta ale lui Matteo Salvini şi Marine Le Pen, care vizează transferul de competenţe dinspre Bruxelles către naţiuni şi îşi leagă propaganda contra UE de un spaţiu fără restricţii pentru imigraţie şi refugiaţi.
  4. Ecologismul, în creştere, devenit factor-cheie. Germania, Olanda şi Danemarca, între altele, au impulsionat rezultatele bune ale Verzilor, care adaugă aproape 20 de mandate faţă de cele de la precedentele alegeri europene. Conştiinţa ecologistă, un factor care scoate în stradă mii de tineri, în fiecare vineri, pe întreg continentul, începe să se vadă acum şi la urne. Ecologiştii (verzii cu antecedente meritorii în politica germană!), asemeni liberalilor, devin esenţiali în formarea majorităţilor în hemiciclu şi vor putea aspira la funcţii în noua distribuţie a conducerilor instituţiilor europene.
  5. Conservatorii scad, inclusiv cu mandatele obţinute de suspendatul Orban! Principalul grup ca număr de mandate din Parlamentul European îşi păstrează poziţia, dar distanţa faţă de cea de-a doua familie politică se reduce în continuare. Partidul Popular European scade de la 221 mandate, în 2014, la 178 în 2019, incluzînd aici şi cele 13 mandate ale suspendatului Fidesz, care a obţinut peste jumătate dintre europarlamentarii din Ungaria. Fără acesta, PPE ar rămîne pe primul loc, dar doar la 13 mandate de S&D.
  6. Un bloc alternativ liberal-stînga nu va fi posibil… Grupurile de stînga, ecologiste şi liberale nu reunesc 376, ci 366 mandate. Nu va fi posibilă nici o largă majoritate care să nu se bazeze pe Partidul Popular European. Conservatorii ar putea căuta o majoritate alternativă, deşi puţin probabil, cu extrema dreaptă şi populiştii. Noul joc al echilibrelor va îngreuna progresul unor reglementări blocate precum reforma dreptului de azil, legislaţia cu caracter social şi de mediu sau lupta contra evaziunii fiscale, care ar putea fi scînteia c ear putea reaprinde disputa electorală la prezidențialele din România între PNL și Alianța USR-Plus
  7. Britanicii au sancţionat la europarlamentare modul de gestionare a Brexit-ului. Declinul conservatorilor britanici – partidul fostului premier David Cameron, care a convocat referendumul de ieşire din UE, şi al Theresei May – confirmă sancţiunea dată de alegătorii din Regatul Unit pentru modul de gestionare a ieşirii ţării din UE, care ar urma să se producă la finalul lui octombrie, deşi pe nimeni nu ar surprinde o nouă amînare.

Alegerile europarlamentare au adus rezultate dezamăgitoare partidelor aflate la guvernare în Franţa şi Germania, considerate cele două motoare ale Europei, spre deosebire de premierul spaniol Pedro Sanchez, a cărui victorie clară a asigurat socialiştilor spanioli un rol important în UE. Partidul Popular European (PPE) va încerca să formeze în Parlamentul European o majoritate ”dinspre centru”, care să-i permită capului de listă al acestei familii politice europene, Manfred Weber, să devină viitorul preşedinte al Comisiei Europene. La rîndul său, liderul social-democraţilor din Parlamentul European, germanul Udo Bullmann, pledează pentru formarea unei ”noi alianţe progresiste sociale” conduse de Frans Timmermans.

Conform evaluării vicepreşedintei PPE, olandeza Esther de Lang, rezultatele indică o ”fragmentare şi un centru care se restrînge” într-un moment în care este necesară ”o majoritate foarte puternică”. O majoritate imposibil de constituit fără partidele-balama!