Păstrăvul comunitar

Un domn inspector de la Oficiul pentru Protecţia Consumatorului Timişoara a venit în control în Caraş-Severin. Unii spun că tipul e rău din cale afară. Alţii, dimpotrivă, susţin că îşi face destoinic datoria. Că la el nu există scuze pentru cei care nu respectă legea. Că dacă la catastif scrie negru pe alb cum trebuie să stea eticheta cu preţul produsului, atunci aşa trebuie să stea. Nici mai la stânga, nici mai la dreapta.

Ca de fiecare dată, însă, adevărul este undeva la mijloc. Între datorie şi aberaţie se află o lege şchioapă care nu ţine seama de cazurile particulare. Şi o să vedeţi de ce spun aceasta

După terminarea controlului, domnul inspector era cât pe aci să sancţioneze drastic o unitate de alimentaţie publică. Drastic însemnând chiar şi închiderea restaurantului, căci despre aşa ceva este vorba, până la îndreptarea neregulilor întâlnite.

Dacă vă întrebaţi despre ce neregulile grave este vorba, să nu vă gândiţi la carne cu salmonela ori la gândaci în bucătărie. Şi nici la lipsa substanţelor dezinfectante, ci la peştele congelat care în cazul de faţă e păstrăv. Potrivit legislaţiei în vigoare, peştele, indiferent de cum s-o numi el, nu are voie să fie păstrat în stare congelată în restaurant decât în situaţia în care aşa a fost cumpărat de la vânzător. Chiar dacă păstrăvăria e la doi paşi de tine, nu ai voie să cumperi o cantitate mai mare de peste, pentru ca apoi să o congelezi, ca să nu te duci toată ziua să-i cumperi de la sursă. A, dacă cumpără păstrăvul congelat din depozitele supermarketurilor, nu e nicio problemă, comerciantul îl poate ţine în frigider până i se urăşte. Vorbim aici despre păstrăvi aduşi din Turcia, Uzbekistan şi din alte colţuri ale Europei şi Asiei. Altfel spus, ăştia sunt buni pentru consum, iar ai noştri de la Văliug, Topleţ sau Miniş, nici vorbă. Repet, nu pentru că ar fi de crescătorie, ci pentru că aşa zic normativele în vigoare. Or, dacă în normativ scrie aşa, e musai să respecţi ad litteram, chiar dacă e o aberaţie în toată regula. Îl respecţi pentru că, vine un slujbaş al statului, ca acest domn inspector al OPC şi cu el nu te joci.

Sigur, inspectorul nu are nicio vină, el îşi face datoria. Vinovat e păstrăvul că a ajuns să trăiască, mai ceva ca un nesimţit, chiar lângă restaurantul cu pricina, unde sunt ape reci şi cristaline, de munte. Şi că nu ştie să-şi ceară drepturile ca orice păstrăv comunitar…