“Națiunea civică merge în Paradis”

Mario Balint

“Omul nou” ceauşist era o replică românească a “cetăţeanului sovietic”. Poporul sovietic se afla mai presus de identităţile naţionale create şi nivelate de forţa Revoluţiei Socialiste din Octombrie/Noiembrie. După o scurtă revenire la identităţile tradiţional/naţionale, de aproape 30 de ani, spaţiului european estic i se pregăteşte devenirea superioară de “naţiuni civice” europene. În fond, acelaşi internaţionalism sovietic, ambalat într-un staniol de altă culoare. Albastră, de preferinţă! Experimentele se fac în alambicuri mici pentru a putea trece de la experiment (Experimentul “Piteşti”!) la implacabila desfăşurare continentală.

Toate mijloacele sînt permise! De la întoarcerea orwelliană pe dos a lumii, la clamarea unei democraţii în care corporatocraţia nu crede. De fapt, pentru corporaţiile care încep să cîştige geografia, “naţiunea civică” înlocuieşte termenul de “clasă muncitoare”. Şi, da, noua ordine ce se naşte promite că “naţiunea civică merge în Paradis”!

Mă deplasez regulat în cel de-al doilea stat românesc. De fiecare dată constat mici schimbări. De atitudine, îndeosebi faţă de semenii din dreapta Prutului. Acum, constat, fără surprindere, că în ultimii doi ani limba rusă a revenit în forţă. Am auzit mai multă rusă decît în Ukraina! Şi privirile sînt importante. Cei căpătuiţi te privesc cu aroganţă şi dispreţ. Ceilalţi, cei mulţi, cu duşmănie! De fapt, aşa se privesc şi între ei. Nu o iau personal! Încerc să-i scuz, punînd pe seama sărăciei şi restricţiilor care nu se mai termină.

Parlamentul de la Chişinău a aprobat prelungirea stării de urgență în Republica Moldova pentru o perioadă de încă 60 de zile, începînd cu 4 iunie 2023. În plenul Legislativului, prim-ministrul Dorin Recean a menționat că necesitatea de prelungire a stării de urgență este determinată de evoluțiile imprevizibile ale războiului declanșat de Rusia împotriva Ukrainei: contraofensivele lansate, dar și extinderea instabilităților inclusiv pe teritoriul Federației Ruse. „Agresiunea este la hotarul nostru. Lîngă noi, în Europa secolului 21, este bombardată infrastructura civilă, sînt distruse rețelele de apeduct și canalizare, infrastructura necesară pentru asigurarea cu medicamente, mîncare și alte necesități. De asemenea, sînt afectate rețelele electrice, ceea ce are un impact direct și asupra Republicii Moldova. Mai mult, atunci cînd cetățeni ukraineni nu au ce mînca, sînt în întuneric și nu au apă, există riscul de majorare a fluxului migrațional”, a spus prim-ministrul Dorin Recean. Potrivit șefului Executivului, în aceste condiții, este importantă capacitatea Guvernului de a lua decizii imediate pentru gestionarea situațiilor de urgență. Adică nimic concret, dar înduioşător!

Opoziția, parlamentară și ne-parlamentară, este nemulțumită de acest joc la marginea democraţiei pe care partidul aflat la guvernare îl face cu acceptul cancelariilor europene, dar şi de pierderea compromisului politic negociat, existent odată. “Această opoziție, suveranistă și, mai mult sau mai puțin, pro-rusă, își dorește revenirea la situația de concesii reciproce care a existat în timpul funcționării Cabinetului condus de Maia Sandu, guvern nășit de Kozak împreună cu Statele Unite și Uniunea Europeană – guvernul compromisului între Est și Vest”, scrie reputatul jurnalist român, stabilit pe malul Bâcului, Victor Nichituş.

Discursul preşedintei Maia Sandu, la adunarea pro-europeană din Piaţa Marii Adunări Naţionale, din 21 mai a.c., a fost unul bătăios și geopolitic. Adică electoral, dînd apă la moara criticilor săi care spun că mitingul a fost unul “de politică internă” cu impact minim pe holurile de la Bruxelles.

Dan Dungaciu, directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române, a afirmat, că “prezența în discursul public din Republica Moldova a împărțirii între est și vest este un semn al faptului că partidele moldovene nu sînt politice și mai degrabă geopolitice”. Asta îmi aminteşte de un alt personaj cunoscut care spunea că “un stat mic trebuie să facă o politică externă mare”. Numai că, statisticile economice spun că Republica Moldova nu este un stat. Nu are capacitatea proprie de a se finanţa şi dezvolta! Principalul finanţator este România! Deci, Moldova rămîne o provincie românească, aşa cum, pînă mai ieri, era o gubernie rusă! Şi ce dacă? Preşedintele Sandu își dorește să construiască, între Prut și Nistru, o națiune civică moldovenească. De aici și lipsa oricărei referințe în discurs la românism ori România. Deşi integrarea în Europa înseamnă, de fapt, integrarea în România. Am zeci de exemple punctuale în ultimii 12 ani!

Peste cîteva zile, aproximativ 47 de lideri ai statelor europene, inclusiv Preşedintele României, Klaus Ioahannis, se vor întîlni la Castelul Mimi de la Bulboaca, acolo unde se va desfășura cel de-al Doilea Summit al Comunității Politice Europene. Primul Summit a avut loc la Praga, Cehia, anul trecut, cînd au fost discutate 2 subiecte de importanță strategică: 1 – Pacea și securitatea în contextul războiului din Ukraina; și 2 – Problemele legate de energie, tranziție energetică și protecția climei. Pe 1 iunie, liderii europeni vor continua dialogul legat de securitatea europeană, şi regională, şi vor face cîteva anunţuri în premieră, legate de securitate şi apărare, şi sprijinul oferit Republicii Moldova pentru asigurarea păcii şi securităţii din ţară, după cum anticipa, zilele trecute, ministrul moldovean de externe Nicu Popescu.

Decuplarea care are loc între UE și Rusia schimbă simțitor dinamica puterilor la nivel regional. Are loc o reevaluare profundă a relațiilor cu Rusia în interiorul UE, iar la nivel extins, cu vecinătatea apropiată. Solidaritatea față de Ukraina constituie principalul criteriu, care a impulsionat ideea lansării Comunității Politice Europene (CPE). Noua platformă geo-politică interguvernamentală, care nu implică nici un fel de obligații legale pentru părțile participante, a apărut din inițiativa Franței și a fost pusă în practică în perioada președinției Cehe a Consiliului UE. Scopul oficial al CPE este de a oferi o platformă pentru dialog și cooperare în domeniul securități, stabilității și prosperității la scară europeană. Rezultatul acestei inițiative reprezintă o tentativă de a consolida “cercul de prieteni” ai UE, concentrîndu-l în jurul solidarității față de Ukraina.

Decizia de a organiza cea de-a doua reuniune în Moldova, pe 1 iunie, are o conotație geopolitică mai complexă. Dacă nu ar fi existat amenințările legate de atacurile aeriene frecvente din partea Rusiei, reuniunea CPE ar fi avut loc în Ukraina. Totuși, organizarea evenimentului în Moldova arată ambiția UE de a semnala apropierea Moldovei de spaţiul său geopolitic. Moldova deja primește ajutor politic-diplomatic și financiar din partea UE, în special a României, Germaniei şi Franței, pentru a depăși consecințele indirecte ale războiului din Ukraina. Nu mai amintim de sprijinul economic care demonstrează, fără putinţă de tăgadă, că viitoarea integrare a Republicii Moldova în Europa înseamnă, de fapt, integrarea în România.

Ambianța geopolitică din Europa s-a schimbat ireversibil după un an şi jumătate de război în Ukraina, iar această schimbare este benefică Republicii Moldova, care încearcă să profite din plin, aşa cum a făcut-o de fiecare dată: vizibilitate maximă şi lobby personal, dincolo de ce a făcut şi poate face România, Germania sau Franţa, la acest capitol! De aceea, șeful diplomației moldave, Nicu Popescu, a spus că Summit-ul este o ocazie istorică pentru Republica Moldova, unul din cele mai importante evenimente de politică externă de la independență și pînă în prezent. 30 de ani!

Deşi se află încă la început și încă nu poate reprezenta un „club geopolitic” solid, Comunitatea Politică Europeană încearcă să se definească drept un vector de politică externă europeană spre vecinătatea estică a Continentului, acolo unde, de la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, a fost spaţiul de influenţă a Rusiei. UE ajută guvernarea de la Chișinău să înfrunte acțiunile de destabilizare, coordonate de Rusia, care ar fi interesată ca opoziția pro-rusă să capitalizeze pe seama nepopularității guvernării pro-europene (circa 25% de sprijin public). Adică, mai direct spus, UE sprijină partidul aflat la guvernare împotriva oricărei opoziţii, chiar dacă metodele alese pot fi de intimidare, non-democratice şi chiar opresive. Nu intru în detalii, dar prelungirea stării de urgenţă reprezintă un exemplu! Desfășurarea CPE-ului în Moldova poate fi utilizată de către actorii europeni pentru a scoate în evidență caracterul destructiv al influenței ruse dincolo de Ukraina. “Cazul moldovenesc”, aşa cum este el prezentat de preşedinta Maia Sandu, servește pentru a demonstra că țintele Moscovei sînt mai diverse din punct de vedere geografic. Pe fundalul vulnerabilității statului moldovenesc la diversele forme de război hibrid rusesc (dezinformare, șantaj energetic etc.), reiterarea susținerii UE vizavi de Moldova, direct de pe platforma CPE, ar putea exemplifica mai clar o nebănuită eficiență a politicii externe europene în vecinătatea sa estică. Chiar dacă valorile clamate la Bruxelles se aplică diferenţiat în spaţiile ce trebuie atrase.

Nichituş scrie că “nu exclud că actualul șef al statului moldovean ar putea primi, în 2024, susținerea necesară pentru un al doilea mandat de președinte, unul în care își va ține promisiunea de a construi națiunea civică moldovenească”.

Urmează achiziţia spaţiului geografic numit Republica Moldova de Blackrock, în aplauzele „naţiunii civice”?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

3 × 2 =