Minunată-i prietenia…

Am primit la redacţie acest text, spre publicare, de la fostul redactor-şef şi director al ziarului Timpul, Petru Buzzi:

„Oamenii pe care Dumnezeu îi iubește îi ia la El Duminica. Sunt buni, generoși, înțelepți. Sorin Frunzăverde a fost unul dintre cei aleși pentru a i se alătura lui Dumnezeu în Ceruri. Poate prea devreme, poate prea dureros pentru cei care l-au prețuit și l-au iubit. Așa cum și el și-a iubit familia și prietenii, le-a oferit totul, chiar dacă unii l-au contestat, iar unii l-au uitat. Deși au cântat cu el aceeși melodie: „Minunată-i prietenia, cel mai scump și drag cuvânt,/ O-nțeleg numai aceia, care-n viață știu a fi omenoși cu oamenii…”

Sorin Frunzăverde a fost cu adevărat un OM, cu o cultură vastă, cu calități, dar și cu defecte. Pentru cei care l-au cunoscut bine și l-au înțeles primează calitățile, ceilalți n-au văzut decât partea umbrită a carierei sale de politician. Dar a fost un om politic cum Banatul de Munte n-a avut de multă vreme și multă vreme nu va avea. Locul lui nu era la Reșița, ci în politica mare. Poate nici el n-a vrut, poate nici alții nu l-au vrut. Era prea deștept pentru clasa politică submediocră care s-a perpetuat 30 de ani la putere sau în opoziție. Merita mai mult. Merita să fie prim-ministru sau chiar Președintele României. Cei care l-am cunoscut îndeaproape asta credem.

Acum, când sufletu-i se-ndreaptă spre ale zări mai bune, să amintim câteva din etapele  vieții sale. S-a născut la Bocșa, a învățat la Reșița, fiind un elev eminent, a făcut metalurgia la București, că așa era tradiția, s-a întors la Reșița, a lucrat la Combinatul siderurgic.

Decembrie 1989 l-a prins în vâltoarea sa. În 1990 a înființat Camera de Comerț și Industrie Caraș-Severin, al cărei președinte a fost până în 2004. Între timp a intrat în politică, devenind președintele organizației Partidului Democrat din Caraș-Severin și vicepreședinte al partidului la nivel național. A părăsit partidul în 2012 pentru a se alătura unui proiect politic care a eșuat. Nu datorită lui.

În 1996 a fost ales președinte al Consiliului Județean Caraș-Severin, ocupând această funcție patru legislaturi. Între 1997 și 2007 a fost de patru ori ministru, de două ori al Apărării. Militarii cu care a lucrat în acea perioadă spun că a fost cel mai bun ministru al apărării din istoria postdecembristă a României. A fost deputat și europarlamentar.

A fost scos din politică în 2015 în urma marii epurări comandate, spunea el, de fostul președinte al României. Scârbit, mi-a spus că n-o să mai revină în viața publică. Atunci i s-a declanșat  și boala, care apoi s-a agravat, s-a complicat. N-a putut părăsi țara pentru o operație în străinătate. S-a retras la Camera de comerț, unde-și mai primea din când în când prietenii care nu-l părăsiseră. În 26 aprilie, la 59 de ani, l-am sărbătorit doar o mână de oameni. Acum s-a stins… Cu regretul că n-a putut înfăptui ceea ce și-a propus, cu regretul că ar fi putut da mai mult locului pe care l-a iubit și pe care nu l-a prăsit decât prin moarte.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!”

Petru Buzzi