Fratele Johnny, cancel culture, cancel future

Mario Balint

Am copilărit la Lugoj, în Micro 2, la bunici. Cu blocuri frumoase și îngrijite. Asfalt. La capătul străzii era un tobogan din fier, verde. Lîngă punctul termic. Copii mulți, veselie, mai ales vara, cînd era vacanță și ne jucam cu toții, afară, cît era ziulica de lungă. La sfîrșit de săptămînă, părinții, sau bunicii, ne duceau la Timiș, unde eu, cu vecinul Alin, de la scara 2, ne plimbam cu o barcă pneumatică pe care era desenat un indian. Frații Bercovici, din scara de vis-s-vis, plecau și se întorceau de la grădiniță ținîndu-se de mînă. Aveau uniforme mereu apretate, o fundă roșie la gît, mare cît toată fața, și gentuțe pentru senvici, din carton, acoperite cu mușama maro, lucioasă. Mama lor lucra la ICS Mărfuri Industriale. Mama lui Ildiko, de la etajul 4, lucra la cofetăria din cartier. Gerlinde Opriș era la Școala de gimnastică de la Deva, iar fratele ei, Marius, visa să se facă marinar. Ai lui Opriș, de la etajul 3, erau cei mai mari din trupa de la bloc. Un fel de lideri informali, s-ar spune acum. Vara, toți copiii ne jucam de-a Olimpiada, în spatele blocului nostru. Aveam probe de atletism, săritura în lungime de pe loc, scrimă, cu săbii de plastic cumpărate de la librăria din cartier, și, evident, gimnastică, probă la care evolua Gerlinde, în admirația totală. Cel mai greu era să formăm echipele. Toți voiam să fim… România! Pînă la urmă, ne înțelegeam noi, cumva. Pe la ora 10, bunica mea ne băga pe toți în casă și ne dădea gris cu lapte și dulceață, iar mama lui Ildiko ne împărțea bomboane cu lapte în goană, pe scări. Helmut bacsi lucra la depou și ne repara bicicletele. Era un omuleț de treabă, pe care îl iubeam cu toții și rîdeam de el cînd ne dojenea jumătate nemțește, jumătate românește. La 5 după-masa, tanti Tetka și fiica ei, tanti Marișka, ne aduceau gogoși cu zahăr pudră. Bunica a murit. La 5 ani m-am mutat la Reșița!

Am locuit într-un cartier muncitoresc și am continuat să mă joc cu copiii de la bloc. Aici lider de grup era Fratele Johnny, mai mare decît noi toți. Rămăsese vreo doi ani repetent. Johnny era, de fapt, Ianoș, țigan-ungur, blond, dar îi plăcea să-i spunem Fratele Johnny, după numele unui personaj dintr-un western, la modă atunci. Cît era ziua de lungă, alergam pe dealul și prin pădurea din spatele blocului. Ne și duelam în săbii, mai ales cu un vecin, Tinu. Astăzi, e general! Evident, îl urmam toți pe Johnny și încercam să-l copiem. Se lăsa cu zgîrieturi, cu căzături, cu vînătăi. Cele mai spectaculoase erau pe picioarele și brațele lui Johnny. Dintr-o nevoie de solidaritate, unii dintre noi îi arătau lui Johnny că și ei sînt loviți și, deci, merită să îi fie alături.

Am crescut. Poate prea repede! Astăzi, amintirile din copilărie se transformă monstruos. Un cartel se destructurează cu ranga, nu mai e o joacă. E o realitate! La Iași, se inaugurează o statuie a poetului Octavian Goga, născut la 1 aprilie 1881 în satul Rășinari. Goga a intrat în publicistica literară cu recomandări din partea lui Ilarie Chendi, Sextil Pușcariu, Nicolae Iorga, Ion Gorun, Vasile Goldiș, Eugen Lovinescu. Deși Goga nu se putea exprima cu privire la situația românilor din Basarabia din cauza alianței cu Rusia, totuși, în poezia „Vorbeau azi-noapte două ape”, spune: „N-auzi cum strigă Basarabii/ Blestemul zilelor ce vin,/ Cum sună-n buciumi pârcălabii/ De la Soroca și Hotin?/ Eu simt cum matca mea tresare/ De-al amintirilor șuvoi,/ Arcașii lui Ștefan cel Mare/ Îmi cer azi moaștele-napoi…/ Nedumerirea mă supune/ Când rostul patimii v-ascult,/ Căci inima nu-mi poate spune/ Pe care să vă plâng mai mult”.

„Veniți, veniți!… Căci adevăr zic vouă:/ Ori vă mutați hotarul mai departe,/ Ori veți muri cu trupul frânt în două”. Aceste versuri din poezia „Latinitatea în tranșee”, apărută înainte de 1 decembrie 1918, i-au făcut pe mulți români să-l considere pe Octavian Goga drept poet mesianic. Poetul, prozatorul, dramaturgul, traducătorul, gazetarul și academicianul Goga a fost un mare militant pentru împlinirea acestui deziderat istoric al nației noastre.

Și, ce să vezi? După inaugurarea statuii, primarul Iașului, Mihai Chirică, e dat cu capul de pereți pentru că a omagiat un antisemit și un fascist notoriu. Faptele lui Goga, poet și politician, sînt de necontestat, la fel și valoarea lui artistică. Ce e de făcut? Soluția vine de la foarte activul deputat PNL Alexandru Muraru: ”Bustul fie va fi îndepărtat, fie va fi menționată vizibil și foarte amănunțit activitatea antisemită și persecutorie”! Ideea ar putea genera o revoluție în cultura română, apropiindu-ne de Johnny, fratele mai mare de peste Ocean, care dărîma statuia lui Cristofor Columb pe motiv că sosirea lui în America a dus la colonizarea teritoriilor de către europeni și la genocidul la adresa populației indigene din regiune, Americă a lui Johnny unde fratele lui Muraru va fi ambasador! De scurtă vreme, pare că începem și noi să ne ”aliniem” modei globalist-progresiste cancel culture, adică exact tichia de mărgăritar de care mai aveam nevoie într-un moment cînd, oricum, societatea e mai dezbinată ca oricînd. Nu mai vorbesc de redescoperirea antisemitismului românesc prin care încercăm să demonstrăm Fratelui Johnny că și noi avem bubele noastre, purgatoriul nostru spre o lume a paradisului fericirii universale.

Alexandru Muraru este cel care a cerut și desființarea televiziunii publice, dar și scoaterea în afara legii a Partidului AUR!

„Fără steag de cultură un popor e o gloată, nu o oaste”, spunea Nicolae Iorga. Și adăuga: „Mulți oameni sînt foarte mulțămiți de faptul că au izbutit să știe toată lumea că sînt niște proști. Ei numesc aceasta: faimă și glorie.”

În acest context, ar trebui poate scos din istorie și marele om politic Ion I.C. Brătianu, cel care, după răscoala din 1907, a modificat legea jandarmeriei pentru „ca satul să simtă pușca cît mai aproape de el și astfel să-i treacă pofta de răzmeriță”?

Cine nu are trecut, nu va avea nici viitor! Părem învinși! Și slugi! Și orbi! Vrem să fim și urîți! Nu mai avem nici o legătură cu vecinii mei. Nici cu Gerlinde, nici cu Ildiko, nici cu frații Bercovici, nici cu Alin de la scara 2!

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

eleven + thirteen =