După 32 de ani…

SCUT-BMTF

Am vrut să scriu ceva despre abuzurile statului eşuat împotriva Iosefinei Pascal, despre lipsa de solidaritate în breaslă şi despre derapajele consilierului liberal Alexandru Muraru, care cere scoaterea AUR în afara legii. Am scris. Textul s-a distrus cînd l-am salvat, programul de editare a crăpat! Aşa că nu voi mai putea să scriu pe acest subiect. La 32 de ani de la Revoluţie, Statul eşuat al cetăţeanului de la Cotroceni devine din ce în ce mai represiv faţă de cei care nu-i împărtăşesc opiniile şi valorile pe care el, ca simplu purtător, le păzeşte cu muţenie şi sfinţenie. Iosefina Pascal, cu care nu sînt neapărat de acord, a fost hărţuită şi ridicată cu duba în creierii nopţii de organele statului pentru…? La fel precum fac cu interlopii? Cu mafoţii? Cu…? Habar nu am! Ce am văzut, însă, este o imagine apocaliptică a breslei care nu-şi dă seama că prin modul său de comportament se condamnă singură la tăcere. După modelul locatarului de la Cotroceni, care depune coroane la ora 8 dimineaţa, doar pentru a nu se întîlni cu idiotul de alegător, cu lăptăresele multinaţionalelor care încep serviciul la 10!

Prin puterea cuvintelor sau a imaginilor, jurnaliștii sînt cei care creează temele pe care le discutăm și, deci, dau sens ideii de opinie publică. Atunci cînd jurnalismul este practicat la nivel de amator, și temele abordate și lansate ca agendă de discuții în spațiul public oglindesc capacitatea de percepție a autorilor. Sigur, lipsa de solidaritate a breslei este generată de contaminarea acesteia cu impostori dovediţi, sau nu! În clasificarea ocupaţiilor din România (COR) profesia de jurnalist face parte din grupa 2642 –Jurnaliști. Așadar, nu din alte grupe de muncă destinate inspectorilor agricoli, juriștilor sau conducătorilor de instituții! Din păcate, unii dobîndesc această calificare printr-o fraudă sau semi-fraudă, iar alţii şi-o asumă cu de la sine putere, iar obrăznicia golănească este confundată cu impetuozitatea, totuşi elegantă şi autorizată, a unui ziarist autentic. 

În România de astăzi, oricine se poate declara jurnalist și pentru asta nu e nevoie de acreditare specială, ceea ce face profilul jurnalistului problematic, iar domeniul supus unei democratizări extreme. Practic, orice cetățean poate îndeplini rolul unui jurnalist, iar impostura, interesele personale și tehnologia au făcut ca granițele între cel care producea contentul și cel care îl asimilează să se șteargă. Oamenii obișnuiți au devenit creatori de conținut. Totuși, nu oricine poate deveni jurnalist profesionist și recunoscut, iar drumul către performanță e pavat cu multe obstacole, pornind de la problemele economice ale presei tradiționale, pînă la amenințările și alte abuzuri cu care se confruntă jurnaliștii, în special cei de investigație.

De cînd cu explozia internetului şi apariţia blogurilor, orice secătură analfabetă se crede ziarist, iar asta nu doar în România, ci şi în cam toate ţările cu acces la internet. Analfabetismul agresiv, însă, se manifestă cu precădere în primitivismul civilizator din județele uitate de Dumnezeu. După explozia internetului în anii 2000, sursele de informare au devenit infinite și presa și-a pierdut monopolul informației. Ca să reziste pe piață, și-a scăzut dramatic standardele de calitate pentru a produce ieftin, mult și repede. Verificarea din 3 surse? A devenit treaba consumatorului să verifice. La noi, presa a devenit ieftină și a fost arondată de politic. Oricine își poate face gratuit un canal media, unde să spună orice, iar „informația” să ajungă instant la toată populația globului, teoretic. 

Sigur, consumatorul ar trebui să decidă ce anume consumă. Dar consumatorul are același grad de cultură și vanitate ca moderatorul care face lucruri, nu jurnalism, și care transferă o cantitate uriașă din incultura și frustrările personale către, să zicem, ascultătorul fără apărare din bucătărie. Cel mai grav este atunci cînd făcătorul de lucruri se află sub sigla unui post național ce ar trebui să fie asimilat cu absolutul! A face lucruri a devenit similar cu a face conținut pentru click-uri! Din păcate, EI sînt cei care vorbesc încă în numele jurnaliștilor… care, se dovedesc muţi precum locatarul de la Cotroceni! Lipsa de atitudine din aceste zile este de speriat!

Cum tot la categoria lipsă de atitudine încadrez derapajul consilierului Muraru, care cere scoaterea AUR în afara legii. Nu sînt AUR-ist şi l-am văzut la tv pe Simion extrem de neconvingător după protestele din faţa Parlamentului. Dar cererile astea demente, venite din partea lui Muraru, consilierul, frate cu Muraru ambasadorul în SUA, mă duc cu gîndul la scrierile orweliene. Republica KWI tropăie periculos şi zgomotos în timp ce România eşuată la 32 de ani de la Revoluţie nu mai contează geografic şi politic şi, în curînd, nu va mai conta deloc! Ce cadre pregătim? Ce oameni aducem în politică? Pe ce criterii? Ne aducem în politică prietenii, partenerii de afaceri, secretarele, pacienţii? Eu cunosc cinci sau șapte exemple de foști șoferi ai unor președinți de județ sau ai unor primari sau parlamentari care au ajuns în locul acestora în foarte scurt timp. Această dinamică a șoferului care ia locul șefului demonstrează o lipsă de instituții. Nu mai avem cuvîntul viitor în programele politice, nu mai avem energia pe care să ți-o dea politicienii pentru viitor. Am ajuns la aceste momente în care cred că politica a devenit nefuncțională cu actualele partide, instituții legate de politică. Multe instituţii publice au devenit fiefuri de partid, sau au fost cucerite de “alpinişti sexuali” care au trecut, sau nu, pe la Armando! Fapt care convine de minune paraziţilor care fac averi fabuloase din resursele naţionale.

Se pare că, din punctul de vedere al respectării legilor şi documentelor fundamentale ale unei ţări, Statul Român A EŞUAT în ultimii 32 de ani în actul de guvernare al ţării! Deoarece starea de sărăcie a societăţii a crescut exponenţial în ultimii ani, pot spune, fără să greşesc foarte mult, că DECIDENTUL POLITIC aflat în acest moment la guvernare a eşuat categoric în misiunea sa faţă de cetăţenii ţării!

La deja 32 de ani de la răsturnarea regimului Ceuşescu şi executarea cuplului prezidenţial, România se dovedeşte incapabilă să menţină cursul. Prinsă în vîltoarea crizelor de tot felul, nevaccinată împotriva lor, cu o clasă politică rapace, încă Ţara noastră se află pe penultimul loc în Uniunea Europeană şi între primele 10 ţări, la nivel mondial, în catalogul statelor eşuate. Ştiu că voi fi înjurat şi arătat cu degetul, dar m-am săturat să emit fraze deontologice care să se încadreze în normele unei democraţii care nu există şi în care nu cred! Situaţiile speciale impun soluţii speciale, în nici un caz lălăite şi dezlînate, ci ferme şi corecte! De aceea, afirm cu toată convingerea că actuala clasă politică nu mai are ce căuta în fruntea țării! O soluţie finală se impune pentru purificarea unei clase conducătoare, iar consilierul Muraru este expert în soluţii finale!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

two × 5 =