CĂLIN GEORGESCU ÎMPOTRIVA SISTEMULUI

Calin Georgescu

La ora la care scriu aceste rînduri, voturile românilor din Statele Unite nu au sosit, încă. Însă, ele nu pot schimba radical această nouă realitate/paradigmă în care am intrat de cîteva ore: un ilustru necunoscut, ca să citez o fufă cu pretenție de mare jurnalist la o televiziune de știri, a îngenunchiat un sistem politic ce părea atoatestăpînitor peste această țară! Am fugit de dracu și am dat de tacsu! Mult, mult, mai pro-legionar, mai pro-rus și anti-semit decît George  Simion. Un anti-occidental perfect, pe placul multor foști. De peste tot, scrie pe Facebook un ins cu pretenții de intelectual mufat la sistemul care a căpușat România în ultimii 20 de ani.

Este, dacă vreți, o nouă Revoluție, după 35 de ani de la cea din Decembrie 1989. Asta, așa, emoțional vorbind… Pentru că dincolo de emoții, realitatea ne arată că există calcule raționale dincolo de construcțiile politice gheboase cu imagini bonom-triumfaliste.

Mass-media este plină de titluri gen „candidat anonim”, „candidat de extremă dreaptă”, iar manipulatorii din radio și televiziune arată cu degetul spre manipulatorii din rețelele de socializare și tik-tok! Sociologii şi analiştii de budoar sînt în stare de şoc şi nu pot explica fenomenul. Voi încerca eu, cît voi putea de coerent, deși tocmai coerența lipsește în aceste ore în spațiul carpato-danubiano-pontic. Vă amintiți ce spuneam încă în urmă cu cîțiva ani? Ce mic, negru, urît și rău și bate la ușă? Viitorul! S-ar putea să mă înșel, de această dată…

  1. Călin Georgescu

Prezidențiabilul Călin Georgescu NU este un necunoscut, așa cum îl prezintă mass-media sistemului în România. Faptul că el Nu a fost invitat la dezbateri (cu mici excepții, între care Radio România Actualități!), că apărea în așa zisele sondaje sociologice la și alții, denotă doar amatorismul, lipsa de profesionalism, lipsa de deontologie profesională și corupția celor care emit astfel de sondaje de opinie manipulatoare, de ani de zile. Situația a devenit similară și în Republica Moldova, dar asta e o altă discuție și nu e cazul acum, nici locul, să o detaliez.

Călin Georgescu NU e un suveranist! El a folosit acest culoar electoral extrem de inteligent. Are o carieră internațională semnificativă în sectorul public. A lucrat ca secretar general în Ministerul Mediului, în mandatul lui Sorin FRUNZĂVERDE, din Guvernul Ciorbea și funcționar în Ministerul Afacerilor Externe, unde a coordonat proiecte de mediu și dezvoltare durabilă. De asemenea, a colaborat cu Organizația Națiunilor Unite (ONU) pe teme de dezvoltare sustenabilă și politici ecologice, ceea ce îi conferă un profil internațional și internaționalist apreciabil, fiind Director executiv al Centrului Național pentru Dezvoltare Durabilă din România din 2000 pînă în 2013. În acest rol, a coordonat dezvoltarea a două versiuni ale Strategiei Naționale de Dezvoltare Durabilă a României, aliniate la orientările europene. După 17 ani de serviciu în domeniul mediului în sistemul Națiunilor Unite, Georgescu a fost numit director executiv al Institutului Global Sustainable Index al Națiunilor Unite din Geneva și Vaduz pentru perioada 2015–2016. Înainte de aceasta, a fost președinte al Centrului European de Cercetare pentru Clubul de la Roma (2013–2015). De asemenea, este membru al Clubului Internațional de la Roma din Elveția…

Observatorii și analiștii politici autohtoni, crunt politizați în ultimii 10 ani, au emis regulat teoria că a fi suveranist și pro valori tradiționale NU reprezintă interesul României. În viziunea acestor propagandiști globaliști, deznaționalizarea României reprezintă o necesitate și un deziderat. Tendințe dezaprobate de orice român sănătos la cap! Călin Georgescu a venit cu mesaje suveraniste și de întoarcere la valorile tradiționale, valori cu care foarte mulți români au rezonat. Voturile sale provin, în special din România profundă, surprinzător, rurală, și din diaspora care, trăitoare în mijlocul unui haos globalist cu care nu se identifică, a reușit să recunoască derapajele politice, sociale, economice și culturale ale unei Uniuni radical schimbate și ostile societăților tradiționaliste. Precum Ungaria, de exemplu! Campania sa a pus accent pe aceste teme, reușind să atragă sprijinul unei părți semnificative a populației, mai ales a celor dezamăgiți de politicienii tradiționali. Evident, oricît de inteligent și pragmatic ar fi Călin Georgescu, SINGUR nu ar fi reușit o astfel de performanță! Creatorii lui au știut să speculeze excesele sistemului politic și atașamentul social, dovedind o mult mai corectă înțelegere a electoratului din România decît TOATE echipele de campanie ale candidaților partidelor tradiționale.

Mesajul lui Călin Georgescu a fost orientat împotriva „sistemului” care a furnizat candidați limitați intelectual, mulți dintre principalii rivali canibalizîndu-se reciproc. Victoria sa reprezintă, dincolo de succesul unei echipe, și o mișcare de protest față de sistemul politic din România. Oamenii s-au săturat de personaje politice grotești, arogante și mincinoase, lipsite de moralitate și deontologie, lipsite de educație și viziune, îmbuibate cu zeci de milioane de euro din banii contribuabilului, TOTAL DECUPLAȚI de societatea pe care pretind că o reprezintă.

Călin Georgescu a fost, și să vedeți ce va fi în următoarele două săptămîni, catalogat drept LEGIONAR, ANTISEMIT, PRO-RUS un pericol la adresa securității și viitorului României. Călin Georgescu a rostit discursuri care au pus accent pe suveranitate și reîntoarcerea la valorile naționale, pe PACE în Ukraina și Orientul Mijlociu și o reluare a legăturilor economice cu Rusia dar, mai ales, cu China, teme exploatate și de propaganda rusească în regiune.

În ultimii ani, electoratul românesc a demonstrat o tendință tot mai pronunțată de a susține figuri politice percepute ca outsideri sau anti-sistem, ca o formă de protest față de clasa politică tradițională, văzută de mulți ca fiind diletantă, arogantă, coruptă și neconectată la nevoile cetățenilor.

Nu în ultimul rînd, revenirea la putere a suveranistului Donald Trump a generat un mimetism perfect explicabil în cazul lui Călin Georgescu. Suveranismul în România, similar cu alte țări din Europa Centrală și de Est, Ungaria și Slovacia sînt cele mai bune exemple, dar și Serbia, reprezintă o reacție la globalizare, la presiunile externe și la insatisfacțiile față de clasa politică tradițională. În acest context, suveranismul nu este doar o mișcare politică, ci și o formă de protest împotriva ceea ce este perceput ca o pierdere a autonomiei naționale în fața influențelor externe.

Așadar, în opinia mea, Călin Georgescu pare să fie un suveranist care pune accent pe independența României de influențele externe…

Strategia sa de comunicare a folosit eficient platformele digitale, iar impactul viral al discursurilor și postărilor sale a fost greu de cuantificat în sondaje. Că Georgescu poate fi o față a războiului hibrid dus de Rusia împotriva Occidentului democratic bazat pe reguli, nu pot să știu, deși se vehiculează intens ideea că a beneficiat de sprijinul a cel puțin o fermă de troli. Dar, o spun de mulți ani, un astfel de război este dus şi de politicienii tradiționali împotriva propriului popor!

  • Lupta politică

Ce constat? S-a cam încheiat epoca votului de partid! Cum s-a încheiat și epoca mass-media vîndută. Milioanele de euro pompate încă din pandemie au fost banii pentru lumînările și coliva presei! Rețelele de socializare au demonstrat superioritatea spațiului digital, neînțeles de partidele tradiționale. Electoratul nu mai votează supe reîncălzite și se situează la extereme, sancționînd incapacitatea partidelor clasice de a se mula pe așteptările electoratului.

Ca să fiu mai concis, mizele mici și extrem de străvezii ale partidelor clasice, furtișagurile personale, multe și dese, nepăsarea și servilismul doar de dragul cîștigului personal au fost remarcate și contabilizate chiar de partenerii strategici ai României. Nu este de mirare că acum, lupta politică se dă peste capul PSD și PNL, între globaliștii neo-marxiști ai Grupării Soros-von Der Leien-Obama/Clinton/Biden și suveraniștii tradiționaliști ai grupării Trump/Putin/Xi/Orban, adică între Elena Lasconi (extrem de… votată în fieful lui Soros de pe Bîc!) și Călin Georgescu.

Eșecul PNL este Opera Omnia, sau ultima flegmă a lui Klaus Iohannis, cel care a favorizat și contribuit decisiv la rezultatele de astăzi. Distruigerea încrederii în instituțiile statului și a liderilor politici, folosirea acestora pentru a-și satisface pohta de mărire va retrimite PNL în galeria partidelor istorice, secerînd și figurile grotești ale unor rareșibogdani&co.

PSD îl va mazili pe Ciolacu. Lupta internă pentru controlul partidului se încheie cu victoria grupării Stănescu-Firea, împotriva căreia Ciolacu a avut naivitatea să declanșeze un război, care grupare l-a forțat să candideze la prezidențiale împotriva voinței sale atitudine generată de o inteligență nativă mai mult decît de o pregătire corespunzătoare.

  • Ce va fi?

Dacă ar fi să mizez pe teoria conspirației sau pe statul paralel, aș putea spune că observația col.r. Daniela Tobă este corectă: Iată de ce Şoşoacă a fost scoasă din cursă şi de ce lui Simion i s-a impus să îşi modereze discursul. Analiştii Sistemului au ştiut cu precizie spre cine se vor îndrepta aceste voturi. Doar că, la fel ca în cazul PSD, Sistemul are mai multe grupuri de interese.

Nu exclud ca în următoarele două săptămîni turul întîi al Prezidențialelor să fie anulate, Georgescu să să fie declarat utilizator al trolilor răposatului Prigojin. Dacă nu… e un fel de Armaghedon peste România… suveraniști vs. globaliști… (Sursa: M-SecurityNews.ro) (Foto: Mediafax)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

3 + 5 =