Adam. Din Vaideeni

Mario Balint

Uneori, cînd ai senzația că totul e pierdut, că nu mai există scăpare, nici idealuri, nici speranță și nici oameni pentru care să lupți, Dumnezeu îți scoate în cale oameni care îți redau speranța. Un astfel de Om e Adam din Vaideeni!

Și, din nou, nu întîmplător, Adam, singurul băiat cu școală dintre frați, este Om cu un imens respect pentru locul baștinii sale, pentru tradițiile care leagă și definesc comunități, pentru Dumnezeu făcătorul omului îndumnezeit. Termenul ebraic pentru om este Adam, ce-și are originea în adama, țărîna, lutul din care a fost plămădit.

Am vorbit despre natură și despre familie. Povești fascinante consemnate în istoriile locale ale oierilor din Săliștea Sibiului, locul de unde vaideenii au venit să scape de catolicizare. Nerenunțarea la credința strămoșească i-a purtat pe oierii sibieni și, mai tîrziu, pe vaideeni, în cele patru vînturi. Transhumanța i-a dus din Cadrilater în Transnistria, în cîmpiile oltene și pe plaiurile Semenicului. Așa a ajuns Adam la Reșița! Prin transhumanța părinților, crescători de oi. Are doi frați, în Banatul de pustă, care duc mai departe tradiția familiei. Ei nu au școală, dar muncesc din greu să-și realizeze copiii, într-o societate modernă care și-a tăiat majoritatea legăturilor cu trecutul, cu tradițiile, cu simplitatea unei vieți în rezonanță directă cu natura.

Semnificativă pentru întîlnirea noastră este povestea bunicului Ion, care ierna cu oile și cei 15 cai dincolo de apă, pe brațul Borcea. Iarna, Dunărea îngheța suficient ca turmele să poată traversa împreună cu caii de povară, încărcați cu porumb pentru iernat. Porumbul era luat pe datorie de la un boier, care-l aștepta cu plata pînă-n primăvară, cînd badea Ion vindea mieii. Într-un an, o primăvară timpurie a deschis zăpoarele și i-a înecat turma și caii. A rămas doar cu iapa bătrînă. Neagra! Așa i-a și spus nevestei, leșinată la auzul veștii: nu am pierdut tot. O avem pe Neagra!

Boierul din povestea noastră nu prea seamănă cu boierii de azi. Auzind necazul prin care trece Ion, l-a trimis pe acesta la rădăcina unei sălcii unde avea ascuns un vas cu aur și i-a spus: ia tu aurul și cumpără-ți tot atîtea oi cîte ai pierdut! O lecție de viață. De aia ne iubea atunci Dumnezeu! Acum, nu ne mai iubește, spune trist Adam, Omul primordial care mi-a redat speranța că nu e totul pierdut. Că mai există oameni care știu și pot oricînd să ia Lumea de la început. Adam din Vaideeni!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

5 + sixteen =