Una dintre cele mai cumplite scene din Doctor Jivago (filmul, nu cartea) este cea în care eroul se întoarce acasă și își găsește confortabila locuință împărțită în camere și mini-apartamente ocupate de „oameni ai muncii” plasați acolo de sovietul local. Apartamentele comunale au fost una din ciudățeniile utopiei sovietice, preluate de diferitele curente occidentale egalitariste.
În urma valului de comunitarism yoga-maoist stîrnit după 1968, au fost create comune de hippies, dintre care unele, în California, Israel (dacă scriu kibuț o fi antisemit?), Copenhaga (Christiania) sau unele squat-uri extinse din Olanda, au supraviețuit pînă în zilele noastre. În Belgia, asemenea locuințe pentru studenți, împărțite în garsoniere numite kot, dar avînd bucătăria și baia în comun, sînt considerate și astăzi o parte esențială a vieții de student. Un fel de cămine de nefamiliști pe care le găsim intens populate în orașele muncitorești ale comunismului românesc!
Așa stînd lucrurile, nu e de mirare că foștii studenți romantici ai unui Bruxelles prea administrativ doresc să-și implementeze experiențele despre muncă și viață în România, adică tocmai acolo unde proprietatea asupra pămîntului a fost sacră, atît din punct de vedere uman, istoric, literar, sau ideologic.
La Bruxelles, recent, a avut loc ”Housing Action Day”, la care a participat și o activistă a partidului PLUS, din apropiații lui Dacian Cioloș, Oana Bogdan, care spune așa, chiar pe facebook: ”Mă interesează în mod special punctele 5 și 6 ale Manifestului Coaliției Europene pentru Locuințe: 5. Locuințele și pămînturile trebuie să devină bunuri comune. 6. Politicile publice urbane actuale trebuie înlocuite cu unele bazate pe solidaritate și de dezvoltare urbană și ecologică”.
Nu este prima oară cînd astfel de idei apar public, exprimate de adepți ai acestor mișcări din țară sau din lume. Ce doresc ei, ce dorește doamna Oana Bogdan? Pentru ca pămînturile să fie bunuri comune, ele trebuie confiscate sau naționalizate, apoi stăpînite în turmă, ca în vremea comunismului.
Locuințele să fie bunuri comune? Adică, dacă un nefericit rămîne pe drumuri, el poate intra în casa cuiva care a muncit o viață pentru a o cumpăra și să devină colocatar cu drepturi egale?
Oana-Maria Bogdan, membră în conducerea centrală a PLUS și despre care Dacian Cioloș susține că este ”roata motrice” din spatele partidului, este, în România neo-marxistă de astăzi, promotoarea ideilor de desființare a proprietății private și renunțarea la viața de cuplu în favoarea traiului în grup! ”Cred că un pas important al omenirii va fi cel al renunțării la proprietate. Cînd nu vor mai exista teritorii care să aparțină unui om, trib, neam sau corporație, vom reuși să conviețuim armonios pe planeta Pămînt. Eu am încredere că acest lucru se va întîmpla în timpul vieții mele”, a fost comentariul Oanei-Maria Bogdan la o postare despre Ziua Națională.
E a doua oară când aud asta. Prima dată a fost la neomarxista Chichirau.
Oana-Maria Bogdan este genul de femeie de care politica românească are nevoie pentru a căpăta substanță, omenie și justețe, este de părere șeful ei, Dacian Cioloș.
Descendenți ai vînătorilor și pescarilor fiind, n-ar mai trebui să trăim în cupluri, ci în triburi.
Viața în comun e o constantă a tuturor utopiilor. De fapt, o istorie a Utopiei este în primul rînd una a vieții în comun, fie că vorbim de u-topie, fie de dis-topie, opusul ei, utopia neagră, cum a fost comunismul. Suna „bine” și în anii 1946-1960… să trăim în comun… burghezilor și chiaburilor să le luăm pămîntul… averea… și munca lor… să le-o dăm la săraci…
Asta se dorește?
Dovadă că nu-i despre ceea ce vă mai închipuiţi, poate că aţi votat!
În numele unor drepturi inventate de inși deplasați, se uită alte drepturi, aflate la temeinicia unei societăți civilizate: la sănătate, la intimitate, la imagine proprie, la educație, la PROPRIETATE. În lumea civilizată, dreptul la proprietate este garantat de stat!